Un cadou special, să-i spunem aşa, pentru operatorii certificaţi ecologic, dar vom vedea mai departe cum va ajuta această decizie credibilitatea agriculturii ecologice din România şi cum va modifica relaţiile dintre organismele de control şi operatori.
Cu numai câteva zile înainte de apariţia în MO a modificării respective, mai exact în 21 decembrie 2017, când toată lumea se pregătea să petreacă frumos Crăciunul, MADR a publicat pe site-ul instituţiei, spre dezbatere publică, un proiect de ordonanţă care conţine o sumedenie de alte modificări ale OUG 34/2000. Proiectul va ajunge în curând la Guvern spre adoptare.
Agricultura bio se restrânge
Înainte să parcurgem textul proiectului de ordonanţă, vă propun să ne amintim cine sunt actorii implicaţi în sistemul de agricultură ecologică. În primul rând, operatorii, care sunt producători sau fermieri, procesatori şi comercianţi. Ei obţin produsul ecologic şi îl pun în mişcare pe lanţul comercial spre consumator. Activitatea lor este certificată şi controlată de organisme specializate, acreditate de un organism de acreditare recunoscut şi aprobat anual de MADR. Astfel, fără acreditarea din partea ministerului, nu pot funcţiona organismele de certificare şi control, iar fără activitatea acestor organisme, fermierii, procesatorii şi comercianţii nu pot funcţiona în cadrul sistemului de agricultură ecologică. Numărul operatorilor a crescut vertiginos de-a lungul anilor, România înregistrând salturi spectaculoase la nivelul Uniunii Europene în ceea ce priveşte extinderea agriculturii ecologice, subvenţionată de la Bruxelles. Potrivit unei statistici publicate pe madr.ro, în România anului 2010 activau 3155 de operatori, în 2011 numărul lor a sărit la 9703, în 2012 au fost înregistraţi 15.544. De observat, totuşi, că în 2013, numărul operatorilor a scăzut la 15.194. În anul următor au fost şi mai puţini, 14.470. În 2016, am avut 10.562, curba descendentă ajungând aproape la nivelul anului 2011. Merită investigate cauzele acestui regres, dar păstrez subiectul pentru un articol viitor.
ANSVSA, introdusă în joc
Deocamdată, să vedem ce schimbări intenţionează guvernul să facă în legislaţie. Urmărind modificările în ordinea numerătorii lor, aflăm că MADR-ul renunţă la dreptul de a autoriza importul de produse ecologice din terţe ţări în UE. În schimb, transferă această competenţă către ANSVSA. Prin urmare, importatorii şi comercianţii de produse ecologice aduse din afara spaţiului comunitar nu mai sunt obligaţi să-şi ia angajamentul, faţă de MADR şi nici faţă de organismele de certificare şi control, că produsele respective 1. ”Figurează pe lista stabilită de Comisia Europeană sau sunt obţinute într-o anumită regiune ori într-o unitate/fermă de producţie controlată de un organism de control specificat în aceeaşi listă” şi 2. ”Sunt însoţite de un certificat de control eliberat de autoritatea sau de organismul competent din ţara terţă, care atestă că lotul la care se referă certificatul a fost obţinut în cadrul unui sistem de producţie cu reguli echivalente celor din UE şi a fost supus unui sistem de control echivalent celui din UE”. Aşadar, importatorii din ţări terţe nu mai sunt obligaţi să-şi ia un angajament că respectă aceste prevederi. Chiar dacă ANSVSA îşi asumă să verifice conformităţile, rămâne riscul ca piaţa, şi aşa destul de firavă, să fie invadată cu produse pretins bio provenind din zone de producţie dubioase, în detrimentul produselor ecologice obţinute de fermierii noştri de bună-credinţă.
Funcţionarii ignoră statisticile
Ţinta noilor modificări vizează cu predilecţie organismele de certificare şi de control. Potrivit altei prevederi a ordonanţei, ”organismele de control sunt responsabile pentru orice prejudicii pe care le produc operatorilor şi sunt obligate să le repare în condiţiile legii”. Sună foarte dur pentru organismele de control, unele fiind româneşti, altele filiale ale unor companii străine. Citind ”Nota de fundamentare”, descoperim acuzaţii voalate că organismele respective nu ar preleva numărul minim de probe cerut de legislaţia europeană, iar atunci când prelevează aceste probe, rezultatul analizelor nu ar fi credibil.
O fi aşa, dar din această situaţie nu rezultă ca fiind o practică frecventă prejudicierea operatorilor de către organisme. Dimpotrivă, prelevarea unui număr mic de probe ar fi în avantajul fermierilor. Nu regăsim în „Nota de fundamentare” invocarea unor cazuri de prejudiciere a fermierilor. Ministerul pare mai degrabă să-şi exprime neîncrederea în organisme şi în laboratoare deopotrivă şi să legifereze în consecinţă. Adică să le facă bune de plată în cazul prejudicierii operatorilor (ce prejudicii pot fi aduse acestora, nu este precizat nicăieri, căci din Nota de fundamentare reiese că mai degrabă fermierii ar fi favorizaţi) şi să îşi asigure o reţea de laboratoare controlabile.
În plus, cei care au redactat Nota de fundamentare nu sunt la curent cu scăderea evidentă a numărului de operatori, scriind negru pe alb că ”în ultimii ani numărul de operatori înregistraţi în sistemul de agricultură ecologică a cunoscut o evoluţie semnificativă”. Or, aşa cum am arătat la începutul acestui articol, numărul lor a cunoscut o involuţie semnificativă. Se vede treaba că funcţionarii ministerului nu consultă statisticile publicate chiar pe site-ul instituţiei. Or cunosc statisticile, dar îşi permit să strecoare neadevăruri într-o Notă de fundamentare, crezând că nu o citeşte nimeni, poate nici măcar cei care urmează să o avizeze.
Un răspuns necesar
Am primit din partea Gupului SRAC, următorul răspuns, formulat de Ana Goloborodco, şefa Departamentului Inspecţie şi Certificare Ecologică: ”Apreciem ca binevenită iniţiativa Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale de a îmbunătăţi legislaţia naţională privind sistemul de agricultură ecologică şi am studiat cu interes proiectul de modificare a OUG 34/2000. Am transmis o adresă către minister prin care am adus propuneri de îmbunătăţire şi am solicitat clarificări şi completări ale proiectului de lege, având în vedere că în forma prezentată sunt anumite aspecte neclare (de exemplu, lista laboratoarelor de referinţă la care se impune efectuarea analizelor, precum şi tipul probelor ce se vor trimite laboratoarelor de referinţă, având în vedere că în Nota de fundamentare se precizează că este vorba de probele prelevate în cazul reducerii perioadei de conversie). De asemenea, am propus ministerului să ia în considerare că există deja o listă de laboratoare internaţionale aprobate pentru analize de pesticide în produsele agroalimentare ecologice şi că ar trebui să folosim ca referinţă acele laboratoare. Ar trebui ca modificările aduse să crească încrederea consumatorilor de produse ecologice la nivel internaţional şi să garanteze calitatea certificatelor emise de organismele de control din România”.
VA CREŞTE IMPOSTURA ÎN SECTOR?
Într-o discuţie pe care am avut-o în toamnă, chiar la taraba unde vindea legume ecologice în Piaţa Amzei, Mihaela Buligoanea, despre care am mai scris în paginile acestei reviste, a fost indignată când a auzit de o iniţiativă legislativă care va relaxa regulile în agricultura bio: ”Eu respect regulile cu sfinţenie, nu ar fi corect ca alţii să profite de relaxarea regulilor şi să facă agricultură ecologică de mântuială”. Am citit în indignarea ei teama că va creşte impostura într-un domeniu atât de sensibil şi de dificil de ocrotit cum este agricultura ecologică. Mulţi fermieri au îmbrăţişat această ocupaţie din convingere şi i s-au dedicat fără rezerve, dar nu puţini sunt cei care au obţinut certificarea tentaţi de subvenţiile europene. E bine că ministerul şi parlamentul revin constant cu noi legi în acest domeniu, dar rezultatul acestor iniţiative ar trebui să fie în sprijinul fermierilor de bună-credinţă şi, totodată, al organismelor de control decise să nu tolereze relele practici în domeniu.
Un articol publicat în revista Ferma nr. 1/206 (ediţia 1-31 ianuarie 2018)
