Soia dă tonul pe piaţa mondială a oleaginoaselor - Revista Ferma
5 minute de citit

Soia dă tonul pe piaţa mondială a oleaginoaselor

„Cultura de soia – şi mai ales producţia de boabe de soia – este principalul produs care influenţează piaţa de oleaginoase. La nivel mondial se produc 61 milioane de tone de rapiţă, principalul producător fiind Europa de Vest. În ultimii ani a cunoscut un avânt deosebit şi în România, fiind o cultură profitabilă. Producţia de floarea-soarelui este cu 15 milioane de tone mai mică faţă de rapiţă şi e obţinută în mare parte în Europa, Rusia, Ucraina, China şi Argentina. Iar dacă adunăm producţia de rapiţă şi de floarea-soarelui la nivel mondial, ajungem la numai 30% din producţia de soia. Soia dă direcţia la nivel mondial privind preţul şi tendinţele pentru anul în curs şi cel viitor”, a declarat Cristian Mihăilescu, director al diviziei Agribusiness în cadrul Bunge.

Soia

China – cea mai mare piaţă de desfacere pentru soia
La nivel mondial, producţia de soia este de 337,8 milioane de tone, în cea mai mare parte provenind din SUA (117 mil. tone), Brazilia (101,2 mil. tone), Argentina (55,9 mil. tone), China (12,3 mil. tone), India (10,3 mil. tone), Paraguay (9,2 mil. tone), Canada (6,4 mil. tone) şi Ucraina (3,9 mil. tone), conform datelor prezentate de Bunge. „La nivelul Europei, producţia este extrem de mică, ceea ce creează un mare avantaj pentru producătorii europeni din zonele în care se poate produce soia. Practic, fluxurile mondiale merg din cele două Americi către Europa. În acest fel, producătorul poate câştiga cel puţin diferenţa de transport dintre America şi Europa”, a explicat Cristian Mihăilescu.
În Europa şi fostele state sovietice intră anual 18,4 mil. tone de boabe de soia, provenind în mare parte din SUA (4,3 mil. tone) şi Brazilia (8,6 mil. tone). Orientul Mijlociu şi Africa de Nord importă 7,2 mil. tone de soia anual, provenite din Brazilia (2,9 mil. tone), SUA (0,96 mil. tone) şi Argentina (0,6 mil. tone), în timp ce China importă anual 88 mil. de tone de seminţe de soia, devenind astfel cea mai mare piaţă de desfacere pentru seminţele de soia.
În ceea ce priveşte şrotul de soia, Europa importă 20,3 mil. de tone, Orientul Mijlociu şi Africa de Nord achiziţionează 8,5 mil. de tone, provenite în principal din Argentina (6,9 mil. de tone). În China şi Japonia intră anual 21,7 mil. de tone de şrot de soia, iar 7,68 mil. tone rămân în America Latină. „Din punct de vedere al consumului şi cererii, China este cel mai mare jucător pe piaţa mondială şi orice schimbare politică sau în structura cererii în China influenţeză major nivelul cererii tuturor seminţelor oleaginoase la nivel mondial. Observăm o producţie din ce în ce mai mare de soia, la nivel mondial. În acelaşi timp, şi cererea de şrot de soia creşte într-un ritm alert, în principal ca urmare a creşterii consumului în China, a îmbunătăţirii structurii alimentare şi a produselor pe care chinezul le consumă”, a explicat reprezentantul Bunge.

Soia, rapiţă sau floarea-soarelui?
Alegerea culturilor de oleaginoase reprezintă o decizie greu de luat de fermieri. Având o cerere în creştere şi un potenţial de valorificare mai ridicate, soia pare a fi câştigătoare. Un argument în plus pentru soia este acela că are două perioade de recoltă: toamna, în emisfera nordică şi primăvara-vara, în emisfera sudică. „Producătorii în lume fac comparaţia între soia şi porumb. Pragul de rentabilitate este la un raport de 2,2 între preţul soiei şi al porumbului. Dacă acest raport este mai mare, se va cultiva mai multă soia, iar dacă este mai mic, fermierii tind către cultivarea porumbului. Acest raport ia în calcul costurile fixe şi variabile, iar modificările de producţie care urmează sunt lente”, a spus Cristian Mihăilescu.

Zootehnia – principal consumator al soiei
Pentru fermierul român, important este preţul la care îşi poate valorifica producţia. Din acest punct de vedere, un punct forte ar fi un sector zootehnic dezvoltat, acesta fiind principalul consumator al şrotului de soia. În plus, când creşte preţul uleiului pe plan mondial, aceasta atrage o creştere şi pentru preţul boabelor şi al şrotului de soia.
La o comparaţie între floarea-soarelui, rapiţă şi soia, câştigătoare iese tot soia. Pentru că primele două se valorifică prin ulei, în timp ce la soia este o dublă destinaţie: ulei şi şrot. În plus, şrotul de soia este greu de substituit, datorită conţinutului său mare de proteină, în timp ce pentru şrotul de floarea-soarelui sau de rapiţă se găsesc uşor înlocuitori. În plus, România este o ţară importatoare de soia, fapt care oferă stabilitate producătorilor. Din punct de vedere al climei şi precipitaţiilor, România încă este rentabilă la producţia de soia. Şi să nu uităm subvenţiile. Iar fluctuaţiile de preţ la soia sunt mult mai mici decât la cereale. Toate acestea indică perspective bune pe termen lung.

Cristian Mihailescu
Cristian Mihăilescu: „În ultimii ani, a crescut producţia de rapiţă, dar anul trecut a fost o criză la nivel european. Această scădere a producţiei anticipam că se va compensa în cursul anului 2017. Rămâne de văzut. România a avut producţie record şi o piaţă destul de competitivă a preţurilor. La floarea-soarelui, producţia este relativ constantă, dar tendinţa de preţ nu este una de creştere, ca la rapiţă şi soia, ci constantă. Dar se pot schimba multe. Balanţa cererii şi a ofertei la nivel mondial este strânsă, nu sunt stocuri mari la nivel mondial şi orice criză de producţie care poate apărea în America de Sud va duce la o creştere a preţului”.

 

PRODUCŢIA DE OLEAGINOASE LA NIVEL MONDIAL ÎN 2016

 prod-soia-mai2

 

Articol publicat in revista Ferma nr. 9 (192) din 15-31 mai 2017

Cisteste si...

Recomandările redacției
Ultimele articole
Citește mai multe știri →