Cauzele scoaterii vacilor din producţie
La o examinare mai atentă, principalele motive pentru care vacile ies prea devreme din efectiv sunt lipsa fertilităţii şi afecţiuni ale ugerului şi ongloanelor.
Creşterea unei juninci costă între 1.500 şi 1.800 de Euro. Până la fătare, juninca produce doar costuri, pe care începe să le plătească odată cu primul litru de lapte. După calculele mai multor autori este nevoie de 22.000 până la 30.000 de kg de lapte livrat pentru ca vaca să atingă zona de câştig. Doar că, din păcate, un număr mare de vaci (tinere) părăsesc ferma înainte de a atinge această producţie.
Alături de posibilele cauze infecţioase care determină scoaterea vacilor din producţie, se numără şi tulburările metabolice (cetoza, acidoza, febra laptelui), care denotă, cel mai adesea, sănătatea precară a animalelor.
Printr-un management bun al fermei (întreţinere şi, în special, furajare), pot fi evitate bolile ce au la bază tulburări metabolice.
Reguli „de aur” în furajarea vacilor de lapte
1. Toate componentele furajului de bază şi ale furajului concentrat să fie administrate în fiecare zi (365 de zile pe an).
2. Toate componentele furajului de bază şi ale furajului concentrat să fie amestecate şi omogenizate, astfel încât vaca să nu poată selecta.
De ce sunt aceste reguli de bază aşa de importante? Dacă unul din componente este scos din raţie, numărul bacteriilor din rumen, care sunt specializate în digestia acestui component, scade dramatic în decurs de trei zile.
Dacă mai apoi se reintroduce componentul respectiv în raţie, durează cel puţin 30 de zile până ce bacteriile specializate în digestia acestuia revin la valoarea optimă şi pot digera în proporţie de sută la sută componentul respectiv.
Furajarea viitorului…
Furajarea optimă pentru un rumegător, care să asigure producţia cea mai mare, să fie potrivită rumegării şi deci şi cea mai sănătoasă este furajarea cu furaj unic (TMR – Total Mixed Ratio). Sunt evitate astfel oscilaţiile mari ale pH-ului prin consumul separat al furajului concentrat (ca de exemplu, furajarea la sala de muls).
În permanenţă, vaca ingeră o cantitate constantă de furaj de bază şi de furaj concentrat. În cazul consumului separat de furaj concentrat, oscilaţiile valorii pH-ului din rumen sunt cu atât mai mari, cu cât vaca ingeră o cantitate mai mare de furaj concentrat.
Prin administrarea de furaj unic, fermierul este cel care stabileşte ce consumă vaca, iar vaca va hotărî doar cantitatea pe care o va consuma din furajul unic pe care fermierul i-l pune la dispoziţie. Vacile consumă în funcţie de producţia de lapte; cele cu o producţie mai mare, consumă mai mult furaj unic, faţă de vacile cu o producţie mai mică.
Asigurarea necesarului de minerale şi substanţe active
Mineralele şi substanţele active care trebuie asigurate vacii prin furajare sunt: macroelemente (calciu, fosfor, sodiu, magneziu, clor şi sulf); oligoelemente (zinc, cupru, mangan, cobalt, iod şi seleniu); vitamine liposolubile (A, D, E şi K); vitamine hidrosolubile (B şi C); drojdii vii.
Mineralele şi substanţele active sunt asemenea cărămizilor folosite în construcţii, fiecare având propriul rol în organism. Introducerea în exces a unui element nu poate înlocui efectul unui alt component.
Cu fiecare litru de lapte produs, vaca pierde în jur de 10 g de cenuşă (minerale, oligoelemente şi vitamine). Vacile cu producţii mai mari de lapte au tendinţa de a pierde prin lapte mai multe minerale şi substanţe active decât vacile cu producţii mai mici.
Aceste pierderi trebuie înlocuite în funcţie de producţia de lapte şi starea de sănătate a vacilor. De aceea este eficientă furajarea cu 10 grame de premix pe litru de lapte producţie (înainte de introducerea furajului de compensare mineralizat şi a furajului concentrat).
Unui furaj unic destinat unei producţii de 25 kg lapte îi corespund 250 g premix, iar unui furaj unic destinat unei producţii de 30 kg lapte îi corespund 300 g premix.
Pregătirea vacilor pentru lactaţie
Vaca de lapte trece prin trei perioade, care se succed: perioada de repaus mamar; fătarea; perioada de lactaţie.
Perioadele de repaus mamar sunt cele mai importante din viaţa productivă unei vaci. Repausul mamar înseamnă, pregătirea pentru următoarea lactaţie, perioada în care ugerul, rumenul şi metabolismul se antrenează. Să ne gândim că numai în rumen are loc prelucrarea a 80% din furajul ingerat, iar în jur de 50% din substanţele nutritive sunt resorbite la nivelul rumenului. De aceea, lactaţia începe cu ziua înţărcării şi nu cu ziua fătării!
Furajarea vacilor în repaus mamar este foarte uşor de realizat dacă raţia va fi compusă dintr-o parte furaj finit folosit la furajarea vacilor lactante şi va fi amestecat cu o cantitate corespunzătoare de paie. Cu cât furajul unic este destinat unei producţii mai mari de lapte, cu atât mai puţin furaj unic şi mai multe paie va conţine raţia pentru furajarea vacilor în repaus mamar.
Pentru profilaxia febrei laptelui se recomandă introducerea în raţie a 50 g dintr-un adaos nutritiv ce are la bază sulfatul de magneziu. Acesta acţionează împotriva conţinutului crescut în potasiu, în special din silozul de iarbă şi din fânul provenit de pe terenurile tratate cu o cantitate prea mare de gunoi de grajd.
În cazul folosirii adaosurilor minerale acide este necesară asigurarea unei catităţi suficiente de calciu, prin administrarea a 150 g premix destinat vacilor lactante cu un conţinut ridicat de calciu, deoarece vaca mobilizează calciul şi îl descompune. Introducerea componentelor bazice, precum bicarbonatul de sodiu, trebuie evitată.
Concepte de furajare pentru perioada de repaus mamar
• TMR < 24 kg lapte ≥ 60% amestec pentru lactante + 2 kg paie
• TMR 25-30 kg lapte ≥ 50% amestec pentru lactante + 2,5 kg paie
• TMR > 31 kg lapte ≥ 40% amestec pentru lactante + 3 kg paie
Paiele care se folosesc în raţie trebuie să fie lipsite de ciuperci, mucegaiuri, într-o stare bună din punct de vedere igienic şi să nu fie mai lungi decât lăţimea pe care o are botul unei vaci. Altfel, vaca va selecta şi nu va consuma paiele. Din această cauză, se recomandă tocarea prealabilă a paielor.
Articol publicat în revista Ferma nr. 5(72)/2009
