Integritatea sistemelor vii e menţinută prin schimb de substanţă, energie şi informaţie cu mediul ambiant. Informaţia e importantă în folosirea nutrienţilor şi a energiei. Prezentăm aici date despre stresul prin deficit informaţional, sintetizate din raportul expus pe această temă, de către subsemnatul şi Bodnariu A., la Congresul Internaţional de Igienă Animală Viena, 2011.

2 FACTORI ESENŢIALI PENTRU BUNĂSTARE

În încercarea de acomodare la mediul înconjurător, bunăstarea animalelor depinde de doi factori:

1. Starea corporală – legată de mediul fizic şi de accesul la resursele nutritive şi energetice;
2. Starea mentală – corelată cu existenţa şi de categoriile de stimuli din mediul extern şi intern, ce pot fi percepuţi diferit, dependent de experienţa fiecărui animal.

foto: canva.com

ETAPE ALE RĂSPUNSULUI LA STRES

Creşterea animalelor în ecosisteme zootehnice puternic antropizate generează neconcordanţe între cerinţele fiziologice şi condiţiile asigurate, rezultând dificultăţi de adaptare şi stres.
Dinamica răspunsului la factorii de stres se desfăşoară în trei etape: de alarmă, de rezistenţă şi de revenire la un echilibru homeostazic sau de epuizare, când factorii de stres persistă sau/şi se însumează. Rezultă deci alternative: fie organismul rezistă şi se acomodează la condiţiile nou create, fie se îmbolnăveşte. Toţi factorii stresanţi acţionează prin acelaşi tipar reacţional.

CE E STRESUL INFORMAŢIONAL?

Stresul e numit după factorul cauzal principal implicat: stres de transport; stres caloric; stres microbian; stres psihic sau emoţional etc. Stresul informaţional e indus prin agresiune informaţională sau prin privare informaţională. Acest tip de stres a fost descris iniţial la om, apoi verificat prin experimentarea pe animale.
Informaţii conţin toate elementele mediului ambiant, căci materia nu poate fi separată de informaţie; cantitatea informaţiei e cu atât mai mare cu cât sistemul e mai complex. Informaţiile sunt primite de la alte animale, din mediul înconjurător, sub formă de hrană, apă, aer, mirosuri, sunete, lumină, stimuli antigenici, radiaţii calorice etc. Comportamentul persoanelor influenţează animalele, generând teamă, apoi stres.

3 CATEGORII ESENŢIALE DE INFORMAŢII

Informaţiile sunt necesare pentru construirea structurilor proprii, cu un mare grad de ordine şi de organizare şi pentru reglarea comportamentului înnăscut. Iată trei tipuri de informaţii definitorii:
1. Informaţiile cu anumite caracteristici, având rol reglator în viaţa şi comportamentul animalelor, trebuie să fie prezente pentru fiecare categorie de animale. Tehnologia de exploatare trebuie să permită exprimarea comportamentelor naturale puternic motivate ale speciei (ouat, scormonit, ciugulit, baia de nisip, baia de soare etc.). Când mediul de viaţă devine necorespunzător, apar modificări de comportament, modificări ale principalelor funcţii, stres şi patologii.
2. Informaţia din alimente e cea mai profundă şi importantă caracteristică a calităţii alimentului, determinând efectul nutriţional şi valoarea biologică. O moleculă de glucoză conţine 135 biţi, iar una de proteină 106-107 biţi. Deşi informaţia e legată de substanţă, ea nu trebuie confundată cu substanţa şi energia ce formează molecula. Informaţia depinde şi de configuraţia spaţială a moleculelor. Substanţe diferite pot aduce informaţii moleculare asemănătoare, dacă au o conformaţie spaţială similară, precum morfina şi endorfina, care acţionează asupra aceloraşi receptori. Semnalele provenite din alimente şi prin metabolizare devin informaţii, integrate apoi în matricea informaţională a organismului.
De la constatarea că produsele eliminate din organism au o structură mai simplă şi mai puţin ordonată, a fost avansată ideea că sistemele vii se hrănesc cu negentropie – ordinea pe care o iau din mediul înconjurător.
3. Informaţia vizuală şi olfactivă: izolarea prelungită a indivizilor din speciile cu un comportament social (gregar) pronunţat (oaie, porc), pe spaţii restrânse, delimitate de pereţi, fără posibilitatea de explorare vizuală, olfactivă şi de comunicare duce la stres şi bunăstare precară. Izolarea vizuală e suportată mai greu decât cea spaţială cu menţinerea contactului vizual. E necesară asigurarea comunicării vizuale şi prin miros a animalelor, chiar şi în cazul celor izolate, în cuşti/boxe individuale.

ŞTIAŢI CĂ…?

• Un consum repetat de hrană cu conţinut ridicat de reziduuri de diferite substanţe chimice, făină de carne şi oase provenită din cadavre, reprezintă pentru rumegătoare o premisă de stres metabolic şi informaţional (inclusiv encefalopatii spongiforme).
• La animale se constată o multitudine de alterări endocrine, hematologice şi biochimice, modificări de comportament, cu stereotipii persistente, creşterea ritmului cardiac şi respirator, ca expresie a stării de stres.
• Organismul sănătos manifestă „sete” de informaţie şi caută să o satisfică, aşa cum îşi satisface foamea prin hrană.

PORCII NU SUPORTĂ IZOLAREA VIZUALĂ
În fotografie (Sursa: Sonder, 1998) se observă încercarea disperată a porcilor, izolaţi în padocuri cu pereţi plini, de a explora spaţiul înconjurător şi de a comunica cu animalele. Porcii se ridică pe membrele posterioare, pentru înălţarea capului, în condiţiile în care oasele membrelor sunt prea subţiri şi produc durere persistentă chiar şi la scurtele deplasări în interiorul boxei.
Oile se acomodează greu cu starea de izolare vizuală, manifestând nelinişte şi creşterea ratei metabolice cu până la 15%.

Profesor emerit Dr. Mihai Decun
Membru al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice
Membru de onoare al Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România (AOŞR)