Selecţia genomică, numită şi “selecţie asistată de markeri mleculari”, constă în aceea că, pe lângă folosirea metodelor clasice de apreciere a valorii genetice a indivizilor care sunt destinaţi să producă generaţia următoare, se foloseşte şi analiza materialului ereditar sau ADN-ul.
Metodele clasice de apreciere a valorii genetice a animalelor care folosesc informaţiile căpătate de la performanţa proprie pe care o dezvoltă individul, alături de informaţiile care le obţinem de la ancestorii acestora (părinţi şi bunici), la care se adaugă informaţiile primite de la media familiei, precum şi de la ascendenţa acestora (fii şi fiice), ne ajută să stabilim cu destul de multă probabilitate valoarea de ameliorare a animalului. Aceasta este însă doar o estimare a valorii genetice a acestuia şi nu o precizare a sa.
Analiza ADN, valoarea genetică şi valoarea productivă
Procedeele care folosesc analiza ADN-ului, vizualizând genele de interes sau markerii genetici ai acestora, are avantajul că, pe această cale, se poate preciza dacă un animal posedă în genomul său o anumită genă sau grup de gene care coordonează favorabil sau nefavorabil dezvoltarea unui anumit caracter important din punct de vedere economic. Pe această bază se poate aprecia cu precizie valoarea genetică a individului.
Din cele spuse până aici putem ajunge la concluzia că aprecierea animalelor pe baza analizei ADN-ului va duce la sporirea substanţială a gradului de ameliorare a caracterelor importante economic. Dacă la aceasta mai adăugăm şi faptul că folosirea markerilor genetici pentru stabilirea valorii genetice ne dă posibilitatea să stabilim cu precizie şi valoarea genetică a indivizilor pentru caracterele legate de reproducere şi supravieţuire (care nu pot fi ameliorate cu eficienţă prin selecţia clasică), atunci vom putea să afirmăm că selecţia genomică trebuie să fie introdusă în practica selecţiei tuturor speciilor de animale domestice.
Selecţia genomică sau selecţia asistată de markeri moleculari ne ajută şi să eliminăm rapid din populaţie genele patologice sau pe cele care frânează dezvoltarea caracterelor importante economic.
Selecţia genelor de interes economic
Selecţia asistată de markeri moleculari mai are încă un avantaj. Ne ajută să introducem, prin încrucişare, în genomul unei populaţii, în mod foarte rapid, o anumită genă de interes economic. De exemplu, pentru introducerea la rasa de porci Marele Alb a genei de superprolificitate, luată de la rasa chinezească Meishan, le-a trebuit cercetătorilor mai mult de cinci generaţii de încrucişare şi selecţie pentru a reuşi să reţină în genomul acesteia doar gena de interes şi să le elimine pe toate celelalte gene care proveneau de la rasa chinezească.
Cu ajutorul analizei ADN o astfel de acţiune (care se numeşte introgresia genei în populaţie), se poate obţine doar în maximum două-trei generaţii.
Mai mult decât atât, selecţia asistată de markeri moleculari ne ajută şi pentru stabilirea capacităţii combinative dintre populaţii sau linii pentru a obţine hibrizi cu efect heterozis sau „vigoare hibridă” maximă.
SELECŢIA GENOMICĂ, POSIBILĂ ŞI ÎN ROMÂNIA
Toate acestea pledează pentru introducerea grabnică a selecţiei genomice şi în practica selecţiei din România. Eu afirm că un asemenea demers nu este prea greu de făcut, deoarece primul pas a şi fost deja înfăptuit. Staţiunea de Cercetări pentru Creşterea Bovinelor de la Arad posedă deja un laborator bine dotat cu aparatură modernă, care poate evidenţia orice fel de genă, favorabilă sau patologică, la toate speciile de animale domestice sau chiar la om.
Este posibil acest lucru deoarece tehnologia de detecţie a genelor de interes este în mare parte identică pentru ADN-ul recoltat de la toate fiinţele vii. Ceea ce le deosebeşte sunt doar nişte sectoare scurte de material genetic asamblat în laborator, numite amorse sau primeri, care sunt specifici pentru fiecare genă de interes.
