Anul acesta, din nou fost condiții favorabile pentru atacul de rugină galbenă la cereale. Atacul era de așteptat, însă virulența lui și modul de manifestare au fost cu totul surprinzătoare. Primele simptome le-am depistat în data de 27 aprilie. Cunoșteam sensibilitatea soiurilor din cultură și deci anticipam cam pe unde ar fi putut să apară probleme. La controlul din 28 mai la singurul soi sensibil am găsit frunze rare cu pustule de rugină galbenă: o frunză cu câteva pustule la 10-20 mp. A doua zi a plouat.

La controlul din 2 mai patogenul evoluase alarmant de mult într-o singură parcelă dintre cele cultivate cu soiul sensibil (foto 1 și 2, comparativ cu foto 3). Pentru stoparea evoluției bolii, s-a aplicat imediat tratament fitosanitar. Tratamentul s-a repetat după trei zile pentru că după prima aplicare a survenit o ploaie. Eficiența produsului aplicat a fost bună, boala oprindu-se din evoluție (foto 4).

Cum se explică virulența atacului?

Aspectul de reținut este însă că evoluția explozivă a patogenului a fost în parcela în care semănatul s-a făcut în data de 08 octombrie, după floarea-soarelui (foto 1 și 2). În parcelele semănate în perioada 08 – 10 noiembrie după soia, evoluția patogenului a fost în ritmul anticipat. Amplasamentul parcelelor este în relativă vecinătate, iar tehnologia aplicată, cu excepția plantei premergătoare, a fost comparabilă pe elementele care pot crea condiții favorizante, respectiv nivelul de fertilizare și cultura premergătoare cu doi ani în urmă. Mai mult, în perioada apariției ruginii galbene fenofaza plantelor era cam aceeași (foto 2 comparativ cu foto 3). Distanța din teren între cele două situații este modică (cca 1 km) comparativ cu diseminarea infecției prin vânturile din vest.

Care să fi fost cauza evoluției explozive a ruginii galbene într-o singură parcelă?

Sensibilitatea specifică a soiurilor la agenții patogeni este exemplificată în foto 5. Lanul de grâu avea din loc în loc impurități din alt soi. Rugina galbenă a apărut numai pe soiul impurificator, toate plantele soiului principal fiind sănătoase.

Elemente de tehnologie cu impact asupra dezvoltării plantelor

Tehnologia agricolă înseamnă crearea de condiții bune pentru creșterea și dezvoltarea plantei cultivate și de condiții nefavorabile pentru alte plante și agresori ai plantei de cultură. Aceasta înseamnă ca planta de cultură, în anumite limite, să poată concura și suprima buruienile. În foto 6 (medalion) erbicidarea grâului împotriva gramineelor a avut efectul scontat. Însă au răsărit buruieni noi, din cauză că lanul nu acoperă foarte bine solul. În foto 7 planta de cultură acoperă foarte bine solul și competiția buruienilor este eliminată.

Tot ca element de tehnologie agricolă este și calitatea lucrării solului, mai ales că efectele se vor resimți asupra creșterii și dezvoltării plantelor. Mobilizarea solului trebuie asigurată pe toată zona lucrată. În foto 8 direcția de lucru a solului (scarificare) este indicată de săgeata albă, iar direcția de semănat de săgeata roșie. Se poate observa foarte ușor o dezvoltare diferită a plantelor pe direcția de lucru a solului, probabil după distanța dintre organele active ale scarificatorului.

Însă pot surveni și neplăceri acolo unde situația părea a fi excelentă. În foto 9 vântul (observați direcția de cădere a lanului) foarte puternic a culcat plantele tocmai în una din cele mai frumoase parcele și la un soi la care căderea plantelor nu este o normalitate.

Text și foto: 

Octavian și Mirela GULER

Foto 1 – Rugina galbenă – vatră de atac 

Foto 2 – Rugina galbenă – zone cu intensitate diferită a atacului în aceeași parcelă

Foto 3 – Același soi de grâu, altă parcelă – stare bună de sănătate a lanului, dar rugina galbenă prezentă

Foto 4 – Lanul din foto 3 la zece zile după tratament

Foto 5 – Sensibilitatea diferitelor soiuri la rugina galbenă

Foto 6 – Planta de cultură nu concurează buruienile

Foto 7 – Planta de cultură concurează buruienile

Foto 8 – Stare de vegetație diferită, în funcție de direcția lucrării solului

Foto 9 – Căderea plantelor sub acțiunea vântului 

Articol publicat in revista Ferma nr.10(171) 1 – 15 iunie 2016