Binecunoscut în lumea crescătorilor de cai de rasă, în special pentru lipiţani şi caii de atelaj, Robert Bartha are, de mai bine de cinci ani, o nouă pasiune: oile Texel. De ce a optat pentru această rasă și cum s-au acomodat animalele în Ferma Bartha?

„Având o fermă de 35 hectare, din care jumătate pășune, m-am gândit cu ce aș putea să aduc un plus, pe lângă creșterea cailor. Cunoşteam rasele locale, mai ales Ţigaia ruginie de Covasna, de care am fost mulțumit şi care e emblema noastră. Dar m-am documentat, am fost foarte mult şi în străinătate, mai ales în Olanda și, în final, am adus două loturi de câte 25 de capete de femele Texel„, ne-a declarat Robert Bartha.

Texel pentru randament şi prolificitate

Principalele criterii care au stat la baza alegerii rasei Texel au fost modul în care valorifică pășunea, randamentul şi prolificitatea. „Ţinând cont de condițiile de formare ale rasei, în insulele Texel, în nordul Olandei, unde este vremea aprigă cu vânt și cu ploi puternice, știam că aici, în curbura Carpaţilor, se vor acomoda. Din fericire, n-am avut nicio pierdere din cauza căldurii”, ne-a spus fermierul.

Oilor le-au fost create condiţii optime: un saivan plasat lângă păşune, deschis, înalt şi bine ventilat, precum şi un lac în mijlocul păşunii. „Vara, după ora 10-11, animalele se retrag în saivan unde au apă şi umbră. În rest, timp de 17-18 ore pe zi valorifică pășunea”, ne-a explicat Robert. Pășunea este îngrădită cu un gard de plasă de vânat, iar animalele au acces nelimitat la păşune. Texel are un stil specific de păşunat: nu stau grămadă, pasc la 10-20 metri unele de altele, în cerc.

Pășune bună, climat potrivit

„Marele nostru avantaj este că avem păşunea închisă. Oile Texel pot să trăiască la fel ca în ţara de origine: sunt libere toată ziua şi îşi pot alege unde, cât şi cum mănâncă şi, interesant, se înţeleg bine şi cu caii. Probabil că nici densitatea de animale raportat la suprafaţă nu este mare şi asta ajută. Păşunea este de bună calitate, cu o floră submontană foarte bogată. Chiar dacă nu este irigată, în această zonă apa freatică este la mică adâncime. Suntem în punctul cel mai de jos al Ținutului Secuiesc, între râul Negru și râul Olt, iar în zonă este plin de canale cu apă. În plus, tot timpul anului, inclusiv vara, avem un curent de aer rece (Nemirul, Nemere/în maghiară), care ajută la reglarea temperaturii animalelor. Suntem aici ca într-o mică Olandă”, mărturisește, mulțumit, Robert Bartha.

British Texel versus Beltex

În fermă sunt animale din două varietăţi: British Texel – o varietate mai mare, rezultată din Texel încrucişat cu rase englezeşti de carne – şi Beltex – mai mic de statură, cu capul mic, caracteristic „de ştiucă”, originar din sudul Olandei. Fermierul combină cele două varietăţi. Varietatea British Texel este folosită pentru „a ridica talia, caroseria” varietăţii Beltex, aşa cum îi place fermierului să spună.

Crescătorul a vândut berbecuţi Texel pentru încrucişare cu rasele Île de France şi Merinos, iar cei care i-au folosit au realizat produşi buni, la care s-a manifestat fenomenul heterozis, specific hibrizilor.

Texel – precoce şi bune mame bune

Berbecuţii ating maturitatea sexuală devreme, începând de la vârsta de 4 luni, şi atunci trebuie separaţi de femele. Femelele ajung la maturitate sexuală după vârsta de 8 luni şi sunt introduse la reproducţie după vârsta de 1 an. Oile sunt mame bune, la prima fătare au, de regulă, un singur miel (de cca. 4 kg), dar la următoarele fată 2-3 miei. „Anul trecut am avut şi câteva oi cu 4-5 miei. În cazul fătărilor multiple, mai redistribuim din miei la oile cu un singur miel, dar producţia de lapte este bună şi oile pot să susţină mai mulţi miei”, a precizat crescătorul.

„Oile gestante sunt hrănite la discreţie cu fân de lucernă şi primesc un supliment de cereale (porumb), cca. 0,5-1 kg/cap, doar cu două săptămâni înainte de fătare, pentru a nu câştiga prea mult în greutate” Robert Bartha.

Perioada fătărilor este cea mai solicitantă

În timpul fătărilor, fermierul verifică animalele la fiecare 3 ore pe parcursul nopţii. „Mieii nou-fătaţi au nevoie de supraveghere în primele 5 zile de viaţă, dar apoi, odată ce au început să sugă, se descurcă singuri. Faptul că oile n-au lână în zona inghinală şi sfârcurile sunt plasate oblic, ajută mieii să sugă. De asemenea, în primele zile mai trebuie să verificăm oile care au un singur miel, să le mulgem surplusul de lapte, altfel se strică la uger. La oile care au 2-3 miei nu există problema asta, de aceea mai mutăm câte un miel de la cele cu 3 la cele cu un singur miel în primele ore de la fătare”, ne-a explicat Robert Bartha.

Monitorizarea atentă în special în timpul fătărilor

Pasiunea şi atenţia de care se bucură animalele din ferma lui Robert Bartha se cunoaşte şi după felul în care crescătorul ne-a povestit despre activităţile zilnice şi felul în care fiecare oaie mamă are dedicată o fişă în care sunt notate informaţii despre cum a decurs fătarea, numărul şi sexul mieilor, comportamentul, producţia de lapte şi altele. În perioada fătărilor, oile primesc gâtare cu numere, în ordinea fătării. Mieluţele primesc crotalii roz şi berbecuţii crotalii galbene sau verzi, cu număr de ordine asociat mamei.

„Texel sunt animalele sunt foarte blânde, chiar dacă mulţi spun că berbecii împung. Dacă ai grijă de ei, nu atacă şi prietenoşi”.

Mieii au un spor de 10 kg/lună, în primele 6 luni

Fătările au loc în luna martie, iar de la finalul lunii aprilie animalele sunt scoase la păşune. „Înţărcăm mieii la 4 luni, la sfârşitul lunii iulie. Mieii au un spor bun, în primele 6 luni de viaţă depun în medie cca. 10 kg/lună, adică un spor de 300-350 g/zi. După vârsta de 6 luni, sporul scade la cca. 200-250 g/zi, apoi începe perioada de valorificare. Mieluțele le punem la vânzare și în primele două zile după ce apare anunţul, se vând”, arată Robert Bartha. O parte din mieluţe e reţinută în fermă pentru reproducţie, procentul anual de reformă este de cca. 10%. Berbecuții cei mai frumoşi sunt vânduţi pentru reproducţie, iar restul sunt sacrificaţi.

Prolificitate 1,6-1,7 miei/oaie

”Oile Texel sunt mame foarte bune, în fermă avem o prolificitate de 1,6-1,7 miei/oaie, în condiţiile noastre de creştere, cu întreţinere pe păşune. Vindem mieluţele cu 400 euro la vârsta de 4 luni şi berbecuţii de reproducţie cu 300-400 euro/cap. În cazul berbecuţilor vânduţi pentru carne, în septembrie-octombrie, ajungem cam la acelaşi preţ, deoarece randamentul în carcasă este foarte bun, 72%, iar carnea e atipică pentru ovine: este fără depuneri de seu şi fără mirosul caracteristic de oaie”, explică Robert Bartha.

„Din calculele noastre, cu animalele întreţinute pe păşune şi la o prolificitate de 1,6 miei/oaie, aproximativ un miel este profitul și diferenţa de 0,6 sunt costurile de creştere” apreciază Robert Bartha.

Reproducţie dirijată

Berbecii sunt pregătiţi pentru montă prin furajare suplimentară, în special cu ovăz. Reproducţia este dirijată, iar pentru a evita consangvinizarea, fermierul foloseşte acum prin rotaţie trei berbeci, un Beltex, un British Texel şi, mai nou, o varietate franceză de Texel, ne-a explicat Robert Bartha.

Animalele sunt tunse în aprilie, înainte de ieşirea pe păşune. De la finalul lunii aprilie (de obicei 23 aprilie, de Sf. Gheorghe) şi până în 15 noiembrie, animalele sunt întreţinute pe păşune, fără nici un supliment. În iulie mieii sunt înţărcaţi, iar oile mame au o perioadă de repaus până în octombrie, când intră la montă. Înainte de montă și înainte de fătare, animalele primesc supliment sare mineralizată + vitamine.

Furajele de volum pentru 30 de cai şi 60 de oi sunt produse în fermă pe cele 16 hectare de teren agricol: 8 ha cu lucernă, 4 ha cu cereale (triticale şi orz), 2 ha porumb şi 2 ha fâneaţă. Cele 15 ha de păşune sunt folosite atât de oi, cât şi de cai şi ambele specii coabitează bine pe pajiște.

Citeşte şi: Florin Ţubrea are fătări la oi şi miei de vânzare tot anul! Rasele specializate de ovine au viitor!