Riscuri alimentare deosebite: dioxina - Revista Ferma
9 minute de citit

Riscuri alimentare deosebite: dioxina

Riscuri alimentare deosebite: dioxina

Acestea din urmă sunt provocate de reziduurile de pesticide (insecticide, dezinfectanţi, erbicide etc.), precum şi de metalele şi de metaloizii toxici din mediul extern poluat sau din ambalajele confecţionate din materiale neadecvate (plumb, cadmiu, azbest, talc, clorură de vinil etc.).

După intrarea în Uniunea Europeană, ca urmare a implementării legislaţiei privind siguranţa alimentelor şi a înăspririi controalelor pe fluxul de obţinere şi de prelucrare a acestora, care au dus la închiderea a mii de unităţi de profil neconforme cu noile cerinţe de igienă, incidenţa toxiinfecţiilor şi a intoxicaţiilor alimentare a scăzut foarte mult. Prin urmare, anumite îmbolnăviri, altădată frecvent întâlnite, au dispărut aproape în totalitate. Cu toate acestea, siguranţa alimentelor nu a crescut foarte mult, deoarece au apărut ameninţări noi.

Dintre acestea, în cele ce urmează voi prezenta, pe scurt, riscurile legate de prezenţa în alimente a dioxinei, iar în numerele viitoare ale revistei voi continua cu pericolul melaminei şi cel al hormonilor steroizi, utilizaţi fraudulos în diferite scopuri.

Dioxinele sunt toxice, teratogene şi cancerigene

Termenul de dioxine se referă la un grup de peste o sută de substanţe cu structură chimică şi proprietăţi biologice asemănătoare. Toate dioxinele sunt potenţial toxice, teratogene şi cancerigene. Cea mai toxică şi cea mai studiată dioxină este 2,3,7,8 tetraclorodibenzo-p-dioxin (TCDD), cunoscută şi sub denumirea de Agent Orange, erbicid defoliant, utilizat de SUA în războiul din Vietnam, pentru distrugerea vegetaţiei din junglă.

Zeci de mii de oameni au suferit şi unii încă mai suferă consecinţele acestor experimente nefericite. Din cauza riscului toxic şi cancerigen pe care-l presupune manipularea sa, în prezent, această substanţă nu se mai produce industrial.

Majoritatea dioxinelor apar în urma diferitelor procese de combustie, pe cale naturală (incendii spontane), dar mai ales prin arderea deşeurilor menajere (a materialelor plastice, din cauciuc etc.) şi a combustibililor (inclusiv motorina în motoarele Diesel).

Alte surse majore de dioxine sunt procesele industriale, producerea de PVC şi de substanţe organo-clorurate (pesticide), fabricile de hârtie prin procesul de albire a hârtiei etc.

Contaminarea cu dioxină

Descompunerea dioxinelor în mediul extern este extrem de lentă şi necesită foarte mult timp. De aceea, dioxinele se pot concentra în lanţul alimentar, animalele ajungând să aibă în corp (prin bioacumulare) concentraţii mult mai mari (de sute şi mii de ori) decât plantele, apa şi solul. Tendinţa toxicului este de a se acumula în ţesutul adipos al organismului. Atunci când persoana slăbeşte brusc, chiar şi după mai mulţi ani de la ingerarea dioxinei, aceasta se eliberează în sânge şi exercită anumite efecte toxice, teratogene sau cancerigene.

Foarte important de ştiut este că doza zilnică tolerată de organismul uman, de cel mult un picogram pe kilogram de greutate, ingerată la un moment dat, poate avea efecte variate la diferite persoane, în funcţie de nivelul şi de frecvenţa expunerilor anterioare, adică de concentraţia preexistentă în organism. La cobai, doza minimă cu efect letal este de un microgram dioxină administrată pe cale orală.

Simptome şi efecte ale intoxicării cu dioxină

Cel mai cunoscut caz de otrăvire cu dioxină este cel al actualului preşedinte al Ucrainei, Viktor Iuscenko, pe vremea când era candidat al opoziţiei, în septembrie 2004.

Efectele vizibile ale bolii şi cele mai cunoscute, numite cloracnee, constau în chisturi sebacee şi erupţii veziculare faciale, însoţite de tulburări de pigmentare a feţei.

Principalul pericol al expunerii la acest toxic îl reprezintă riscul cancerigen, dioxina producând cancer cu diferite localizări (inclusiv cancerul de sân), prin afectarea gravă a mitocondriilor celulare. În afară de cancer, expunerea la dioxine are efecte negative asupra sistemului imunitar şi provoacă perturbarea sistemelor hormonale, malformaţii ale fătului, fertilitate scăzută, diabet, afecţiuni ale plămânului şi ale pielii, sindromul oboselii cronice, perturbări ale sistemului nervos şi altele.

Dioxină servită de comercianţi

În cursul lunii decembrie 2008, Comisia Europeană a anunţat că 11 ţări din UE au importat, din Irlanda, carne de porc contaminată cu dioxină peste limita maximă admisă (aceasta fiind depăşită de 80-200 de ori), fără nici o referire la ţara noastră. Ulterior, Autoritatea Naţională Sanitar-Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor a României (ANSVSA) a fost informată că o cantitate de 3,6 tone de carne de porc contaminată cu dioxină a ajuns în ţară, prin intermediul unei firme din Bucureşti, care a cumpărat carnea direct din Irlanda, după data de 1 septembrie. În plus, serviciile veterinare din Ungaria au confirmat (9 decembrie 2008) că o parte din cele 70 de tone de carne de origine irlandeză importată de ţara vecină din Polonia a fost exportată în România.

Cu toate că ANSVSA a depus eforturi deosebite pentru a identifica unităţile de procesare care au primit carne de origine irlandeză, nu se ştie exact câtă carne infestată s-a importat, iar din cantitatea identificată, în baza reglementărilor privind trasabilitatea produselor alimentare de origine animală, numai o parte a putut fi retrasă din comerţ, restul fiind vândută pentru consum, mai ales sub formă de preparate. Guvernul irlandez a ordonat retragerea de pe piaţă a preparatelor din carne de porc contaminate cu dioxină, produse după data de 1 septembrie, însă dintre acestea, o cantitate semnificativă s-a exportat în 21 de ţări.

Îngrijoraţi pe bună dreptate

Autoritatea Europeană pentru Siguranţa Alimentelor (EFSA) a dat asigurări că nu există riscuri deosebite pentru sănătatea consumatorilor, având în vedere concentraţia mică de dioxine din carnea de porc irlandeză şi mai ales faptul că aceasta ar fi fost consumată în cantităţi reduse, pe o perioadă limitată de timp. Cu toate acestea, îngrijorarea consumatorilor a fost şi este deosebită, dacă ne gândim că efectele cancerigene şi mutagene nu sunt proporţionale cu doza ingerată, ci depind de concentraţia preexistentă în organism şi de alţi factori individuali (gradul de poluare al localităţii şi mai ales al locului de muncă, condiţia de fumător etc.).

Îngrijorarea este justificată şi de faptul că, în realitate, autorităţile statului nu cunosc gradul de poluare cu dioxină a mediului şi mai ales a produselor alimentare şi a furajelor, pentru fiecare judeţ în parte. Acţiunile întreprinse de către ANSVSA au fost centrate pe depistarea circuitului cărnii din Irlanda, pe baza notificărilor UE, măsură insuficientă pentru garantarea sănătăţii publice.

Supravegherea gradului de contaminare a mediului cu dioxine şi mai ales a furajelor şi a alimentelor trebuie extinsă pe teritoriul întregii ţări, deoarece actualul episod de contaminare a cărnii de porc din Irlanda nu este singular.

Dioxina, foarte răspândită în industria alimentară

Dar şi carnea de vită din Irlanda a prezentat o concentraţie de dioxină crescută, de două-trei ori peste limita maximă admisă, fără ca autorităţile să ia măsuri de retragere a acesteia de pe piaţă.

În anul 1999, a avut loc un alt episod de criză majoră, provocată de semnalarea prezenţei dioxinei în produsele de pasăre din peste şapte mii de ferme din 31 de state, contaminarea fiind realizată, în principal, prin furaje contaminate cu grăsime conţinând dioxine. Carnea şi alte produse de pasăre au fost importate, comercializate şi consumate şi pe piaţa din ţara noastră, ca şi în restul lumii.

Recent, autorităţile maghiare au semnalat prezenţa dioxinelor în aditivul E-412 (gumă-guan), importat de o firmă elveţiană din India. Acest aditiv se foloseşte în numeroase alimente, de exemplu, în lactate, iaurt, chefir şi în smântână, pentru îngroşarea compoziţiei, precum şi la îngheţate, în panificaţie, în industria cărnii, la sosuri şi dressing-uri pentru salate etc. Autorităţile din Germania şi din Franţa au retras din comerţ iaurturile şi brânzeturile în producerea cărora a fost folositâă guma-guan. Este posibil ca şi produsele româneşti să conţină aditivul E-412 din aceeaşi provenienţă.

Ameninţaţi din atâtea direcţii, consumatorii avizaţi îşi manifestă îngrijorarea crescândă, dar foarte mulţi consumatori nu cunosc natura riscurilor şi, drept urmare, nu se pot proteja de produsele alimentare cu potenţial cancerigen sau teratogen.

ŞTIAŢI CĂ…

– Deşi în mediul înconjurător există frecvent concentraţii reduse de dioxine, peste 95 la sută din cantitatea existentă în organismul uman şi animal provine din ingerarea grăsimilor contaminate;

– Dioxinele din alimente nu pot fi distruse prin preparare, nu se metabolizează în organism şi nici nu se elimină prin fecale sau urină, ci dimpotrivă se acumulează, concentraţia acestora crescând de la un aliment la altul în depozitele de grăsime;

– Fumul de ţigară conţine dioxine;

– Doza zilnică tolerată de organismul uman este de cel mult un picogram pe kilogramul de greutate (picogram ° a bilioana parte dintr-un gram), potrivit Institutului de Cercetări Alimentare din Bucureşti;

– Cantitatea de dioxină ingerată de către om acţionează diferit, de la persoană la persoană, în funcţie de concentraţia de substanţă preexistentă în organism sau de nivelul de poluare al mediului apropiat;

– Determinarea concentraţiei de dioxine din diferite produse agro-alimentare este foarte costisitoare şi se poate face numai în câteva laboratoare din ţară;

– Nici un laborator de analize medicale nu este dotat cu echipamentele necesare pentru detecţia dioxinelor din corpul uman;

– Nu doar carnea poate fi contaminată cu dioxine, ci şi aerul, apa, solul şi alte produse alimentare (cele lactate)


Articol publicat în revista Ferma, nr 1(68)/2009

Cisteste si...

Recomandările redacției
Ultimele articole
Citește mai multe știri →