Retailul alimentar își consolidează dominația. Fermierii rămân marginalizați, avertizează Comisia pentru Monopoluri din Germania.

Lanțul alimentar german trece printr-o transformare care se accelerează de ani buni, dar abia acum este documentată în profunzime: o concentrare masivă a puterii în mâinile marilor retaileri și a câtorva procesatori, în timp ce fermierii – deși sunt baza întregului sistem – rămân captivi unor mecanisme de piață pe care nu le pot influența.

Este concluzia unui raport amplu al Comisiei pentru Monopoluri, prezentat de prof. Tomaso Duso, care avertizează că agricultura pierde teren într-un ritm îngrijorător, iar efectele nu se văd doar în ferme, ci și în buzunarele consumatorilor, scrie Agrarheute.

Puterea marilor companii crește, agricultura rămâne descoperită

Duso vorbește fără echivoc: „Puterea retailerilor și, în unele cazuri, a producătorilor a crescut semnificativ în detrimentul consumatorilor, în timp ce industria agricolă rămâne expusă riscurilor pieței mondiale.” Concentrarea pieței continuă, iar vânzarea celor trei abatoare Vion din sudul Germaniei este doar un exemplu recent al unei tendințe care durează de două decenii.

Raportul, întins pe 287 de pagini, analizează în detaliu trei lanțuri relevante – laptele, carnea și cerealele. Concluzia transversală este aceeași: prețurile produselor au crescut considerabil la raft, mai ales în perioada inflaționistă post-pandemie, însă fermierii nu au beneficiat proporțional.

Diferența dintre prețul final și cel primit de producători s-a adâncit constant, iar acest decalaj financiar alimentează marjele companiilor de retail și ale marilor procesatori, nu veniturile fermelor.

Exemplul laptelui: retailul anunță scumpiri, stagnare la poarta fermei

Un exemplu emblematic este laptele UHT cu 3,5% grăsime. Între 2014 și 2023, prețul la consumator a crescut de la 30 de cenți la peste 1 euro pe litru, în timp ce prețul plătit fermierilor a rămas aproape neschimbat, în jurul a 40 de cenți.

Diferența, care acum un deceniu era de 30 de cenți, s-a dublat la 60 de cenți. Cu alte cuvinte, profitul suplimentar generat de scumpiri nu se întoarce în sectorul primar.

Lanțurile de supermarketuri nu doar vând, ci produc și controlează

Explicația ține, în parte, de rolul tot mai dominant al retailerilor. Patru grupuri – Edeka, Rewe, Schwarz și Aldi – controlează astăzi peste 87% din piața alimentară din Germania, față de 71% în urmă cu 20 de ani.

Pe măsură ce consolidarea continuă, supermarketurile nu mai sunt simple verigi de distribuție, ci devin jucători direcți în producție prin extinderea agresivă a mărcilor proprii, care controlează deja majoritatea produselor de brânzeturi și carne ambalată. Această integrare verticală poate aduce eficiență, însă consolidează o poziție de forță ce reduce puterea de negociere a producătorilor agricoli.

Laptele și carnea, sectoarele cu cel mai mare risc de abuz de putere

Aceeași tendință se observă în industria lactatelor din Germania, unde șase mari companii, printre care DMK și Müller, dețin peste jumătate din piață. Chiar și în momentele în care prețul materiei prime scade, prețurile din supermarket nu urmează același trend, ceea ce sugerează o ruptură între realitatea economică a fermelor și strategiile comerciale ale distribuitorilor.

În sectorul cărnii, concentrarea este și mai accentuată: cele mai mari șase abatoare controlează aproximativ două treimi din piața porcului și bovinelor, iar în avicultură proporția depășește 79%. Deși prețul VEZG încă oferă un reper de negociere pentru fermieri, raportul afirmă că puterea abatoarelor a ajuns la un nivel „discutabil din punct de vedere competitiv”.

Decizia autorităților de a bloca preluarea abatoarelor Vion de către Tönnies este privită ca o corecție necesară, dar nu suficientă pentru a opri trendul consolidării.

Fermierii, impozitați pentru solarii, răsadnițe și silozuri! Noul Cod Fiscal pune presiune pe agricultură

Cerealele rămân un sector cu resurse de competiție. Deocamdată…

Sectorul cerealelor păstrează o concurență relativ mai sănătoasă, cel puțin pentru moment. Marile mori nu depășesc 35% din piață, însă industria amidonului este deja puternic concentrată, iar evoluția merge în aceeași direcție. În piața furajelor există încă rivalitate comercială, dar raportul avertizează că și acest segment ar putea urma drumul laptelui și cărnii dacă fuziunile nu vor fi monitorizate mai strict.

Prețuri minime? Nu. Dar reguli aplicate ferm, da!

Deși organizațiile agricole cer tot mai insistent introducerea unor prețuri minime garantate pentru lapte, carne și cereale, Comisia respinge această soluție. Ar genera birocrație masivă, ar fi vulnerabilă la interese politice și ar distorsiona piața.

În schimb, raportul insistă pe o soluție aparent simplă, dar rar aplicată: respectarea și întărirea regulilor existente printr-un control antitrust mai ferm, monitorizare a relațiilor comerciale verticale, penalizarea practicilor abuzive și o protecție juridică reală pentru fermieri.

În același timp, politica agricolă ar trebui să stimuleze investițiile, tehnologia și inovarea, nu doar extinderea suprafețelor, pentru ca fermele mici să poată concura într-o piață dominată de giganți.

Pentru moment însă, realitatea rămâne neschimbată: puterea economică se concentrează în vârful lanțului, iar agricultura nu reușește să-și apere rolul. Iar atâta timp cât fermierii depind de câțiva cumpărători dominanți, viitorul lor economic rămâne nesigur.

România: piață agricolă fragmentată, retail puternic

România are aproape 800.000 de fermieri care au cerut subvenţii în 2022, potrivit datelor Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură – însă marea majoritate sunt exploataţii mici, cu resurse limitate, ceea ce face dificile investiţiile în tehnologie, procesare şi negociere pe lanţul comercial.

Totodată, agricultura românească este fragmentată: există un număr foarte mare de ferme mici, iar fermele mijlocii – cele care în alte ţări asigură echilibru şi competitivitate – lipsesc în proporţie mare.

Pe de altă parte, piaţa de retail alimentar din România este foarte puternică şi concentrată. Sectorul retailului a atins circa 61,5 miliarde de dolari în 2024, din care peste 40 miliarde au fost generate de produsele alimentare.
Aceasta înseamnă că marile lanţuri de retail au o pârghie semnificativă asupra preţurilor, sortimentului, aprovizionării. În practică, pentru mulţi fermieri accesul direct la aceste lanţuri este dificil, iar puterea de negociere scăzută.

Mai mult, România exportă mult – în special materie primă agricolă – dar valoarea adăugată internă este scăzută.

Industria de procesare alimentară are un grad de productivitate şi integrare în lanţ redus: importăm produse cu valoare adăugată, deşi avem resurse, iar deficitul comercial agroalimentar creşte.

Aceste date indică un context în care fermierii români produc, dar nu reuşesc să capteze o parte proporţională din valoarea finală a produselor, iar lanţurile de distribuţie şi retail controlează o parte semnificativă a pieţei şi a puterii de negociere.