S-au remarcat în egală măsură grupul de oi Ţigaie Bucălaie (cu capul negru) prezentat de Unicom 3N 2000 srl, oile Ţurcană expuse de crescătorul Cioran Ioan şi oile Charollais, proprietatea firmei SC Emiliana – Vest srl.

De interes aparte s-au bucurat oile de rasă Charollais care au fost expuse pentru prima dată la o expoziţie în România. Din discuţiile avute cu crescătorii de ovine şi vizitatori, mi-am dat seama că această rasă de ovine este necunoscută în România, motiv pentru care îi voi face o scurtă prezentare.

Rasa ovină Charollais, este rezultatul unei selecţii riguroase legată de istoria economică a regiunii sale de origine, situată între masivul Morvan şi valea Charollaise din Franţa.

Din anul 1820, în această zonă oile locale au fost încrucişate, într-o perioadă lungă, cu berbeci de carne rasa Leicester (Dishley), rezultând o populaţie cu aptitudini mai pronunţate pentru carne, excelând prin carcase grele şi cu puţină grăsime foarte căutate pe piaţa pariziană. Această populaţie de oi a fost numită mult timp oaia de ţară.

După aplicarea unei selecţii riguroase mai multe decenii la 24 august 1963 la Palinges s-a organizat primul concurs pentru oaia de ţară, ocazie cu care a fost botezată definitiv „oaia Charollais” (se citeşte Şaroleză). În acelaşi an, crescătorii, de acum, a oii Charollais au deschis Registrul genealogic al rasei.

Recunoaşterea oficială a acestei rase de către Ministerul Agriculturii franceze a venit abia în anul 1974, deci cu numai treizeci de ani în urmă.

Apărută într-o regiune cu climat continental destul de aspru, dar bogat în furaje, această rasă poartă influenţa originilor sale, fiind o rasă pentru exploatare în sistem extensiv şi semiintensiv, de o mare rusticitate capabilă să se adapteze în timp unor condiţii climatice foarte variate.

Oaia Charollais posedă în egală măsură excelente calităţi maternale (prolificitate ridicată, un lapte de calitate foarte bună, instinct matern pronunţat) şi remarcabile aptitudini pentru carne (creştere rapidă, conformaţie foarte bună, calitate excepţională a carcaselor, randament la sacrificare).

Rasa de ovine Charollais în ultimele două decenii a fost desemnată ca prototipul raselor de ovine moderne specializate pentru producţia de carne. Aceste calităţi au permis ca oile Charollais să fie apreciată atât în Franţa cât şi în străinătate.

În ultimii şapte ani din totalul ovinelor de reproducţie exportate, ovinele de rasă Charollais au reprezentat între 40-65% din exporturile franceze.
Actualmente această rasă se creşte în număr mai mare în 28 de ţări din lume în principal în Europa, Asia, America de Nord şi chiar Africa.

În perioada actuală în Franţa se cresc cca 400 mii de oi de rasă Charollais
Ovinele din rasa de carne Charollais sunt de talie medie, conformaţia robustă, armonioasă, scheletul puternic bine îmbrăcat în musculatură, cu trăsături accentuate la ambele sexe, specifice unei rase de carne. Capul este lipsit de lână: are tentă de ruginiu sau gri, şi uneori cu puncte mici negre. Fruntea este lată şi orbitele depărtate.

Urechile sunt fine, lungi şi mobile, purtate oblic, de aceeaşi culoare ca şi jarul de pe faţă. Trunchiul lung este susţinut de un spate musculos. Pieptul este lat şi descins, iar spata este bine prinsă de trunchi. Membrele sunt lipsite de lână, destul de scurte, uşor colorate, dar niciodată cu nuanţe foarte închise.

Lâna foarte scurtă şi semifină (29-32 microni), este deasă şi albă. Cantitatea de lână produsă anual este foarte mică, doar circa 1,2 kg la oi şi 1,5 kg la berbeci.

În zonele de origine ale rasei, turmele sunt medii, având în general între 30 şi 80 de oi; în zonele în care s-a extins rasa, însă, turmele au adesea un număr semnificativ mai mare.  Tineretul femel este foarte precoce, peste 80% sunt date la montă la 7 luni şi fată la un an.

Oile Charollais se evidenţiază şi printr-o prolificitate foarte ridicată, circa 90 % din oi fată 2 şi unele chiar 3 miei, iar fătarea decurge de regulă uşor.

Împerecherea are loc la începutul toamnei astfel încât fătarea să fie la sfârşitul iernii. Pentru că mieii au blană foarte scurtă la fătare, în zona de origine oile sunt aduse la adăpost în această perioadă, rămân în saivan între 15 zile şi 1 lună, iar ziua au acces la un padoc. Este singura perioadă în care beneficiază de adăpost, după care, mamele şi mieii sunt aduse la păşunat şi stau în aer liber permanent.

Între 10 şi 30 zile de la fătare miei din fătare simplă realizează un spor mediu zilnic între 290-310 g, iar cei din fătare dublă 250-265 g. Acest spor creşte substanţial în perioada 30-70 zile la 280-340 g/zi.

Oaia Charollais dovedeşte un potenţial excelent de creştere care o situează printre marile rase franceze de carne. Mieii crescuţi cu iarbă cu o suplimentare moderată  de concentrate cântăresc la 70 de zile între 29 şi 30 kg, berbecuţii din fătare simplă, şi între 25 şi 26, berbecuţii din fătare dublă.

Această rapiditate în creştere permite crescătorilor să producă, atât în rasă pură cât şi în încrucişare industrială, miei grei fără carne grasă. Carcasele corespunzătoare cântăresc între 17 şi 22 kg, în funcţie de perioada în care au fost sacrificaţi mieii: în iunie sau mai târziu la începutul toamnei.

Oile de rasă Charollais s-au format într-o zonă cu climat mai umed şi vegetaţie foarte bogată.
Aduse în estul Europei (Ungaria, Croaţia, România) au suportat foarte greu regimul climatic din zonele de şes în anii secetoşi, comparativ cu ovinele autohtone. Este recunoscută ca rasă cu unghie moale, fiind predispusă la boli ale ongloanelor.

La noi în ţară este recomandată în principal pentru încrucişarea cu oile Ţigaie din zonele de deal şi depresionare cu temperaturi moderate şi vegetaţie bogată.

Producerea  de miei hibrizi destinaţi pentru carne între oile autohtone şi berbeci Charollais a constituit în toate cazurile o posibilitate de creştere spectaculoasă a performanţelor pentru producţia de carne.

Articol publicat în revista Ferma nr. 5(37)/2005