România şi-a făcut un trist renume din a exporta materie primă şi a importa produse finite. E drept că în ceea ce priveşte bovina de carne nici nu avem o cultură de consum, pentru că am fost obişnuiţi cu reformele pe post de carne de vită, adică abatorizarea vacilor de lapte după ce şi-au terminat „cariera” în producţie. Din fericire însă, în ultimii ani s-au dezvoltat şi la noi ferme de taurine pentru carne, cu rase specializate şi metişi care dau o cu totul altă direcţie de producţie şi consum.

De nevoie, vindem ieftin

Crescătorii din alte state, mari consumatoare de carne de vită, preferă să cumpere de la noi tăuraşi îngrăşaţi la 8-10 luni, în jur de 300-350 kg, îi mai finisează ei puţin şi mănâncă o carne bună. Asta pentru că România este o sursă ieftină de animale vii. „Noi nu prea folosim ultimele tehnologii în nutriţie, de exemplu. Am rămas la animalul care creşte cu iarbă şi cu fân, eventual siloz de porumb, dar prea puţini ne permitem. Dacă am începe să furajăm cu reţete pe bază de concentrate, cu siguranţă nu am mai avea profit. La circa 2 euro pe kilogram cât primim în viu pentru un tăuraş, nu ai cum să cheltui mai mult de 1 euro pe zi, pe animal. Sporul de creştere la un viţel, pe zi, este de 1 kg, în medie. Aşa că avantajul este al străinilor care ne cumpără animalele iar noi ne descurcăm cu ce avem”, spune Radu Teodor Husău.

La început au fost hectarele

Fermierul din Răstolţ, judeţul Sălaj, a absolvit Facultatea de electronică şi telecomunicaţii, după care a lucrat în domeniul IT timp de 14 ani. Însă îi plăceau mai mult hectarele decât biroul, aşa că din 2011 s-a dedicat full time agriculturii. Desigur, avea „microbul” inoculat din copilărie, din gospodăria bunicilor.
Cei doi fraţi şi sora lor au mai cumpărat şi arendat teren pe care cultivau preponderent porumb. Şi-au dat seama la un moment dat că dezvoltarea afacerii lor agricole va veni din zootehnie. „Cu vegetalul, ca să creşti trebuie să măreşti suprafaţa cu sutele de hectare. Alternativa e să transformi hectarele în lapte sau carne…”, spune Radu Teodor Husău.

Aşa a ajuns Salers la Răstolţ

De ce vaca de carne? Primul criteriu a fost creşterea mult mai uşoară decât în cazul vacilor de lapte. Cele de carne stau pe păşune toată vara, cu păstor electric, necesitând mai puţină implicare umană.
De ce Salers? Nu a fost o decizie de pe azi, pe mâine. 4 ani s-a documentat Radu Teodor. Cum utilajele pentru vegetal le cumpăra din Franţa a intrat în vorbă cu fermierii francezi şi aşa a ajuns la Salers. A adus în decembrie 2016 primele 10 viţele şi un taur, pe care le-a cumpărat cu un credit bancar.

Ferma merge conform planului

În trei ani, familia Husău a triplat efectivul de Salers din fermă! Primii 6 masculi sunt la îngrăşat şi vor fi livraţi spre abatorizare la începutul lunii iulie. Din păcate, în România bovina la abator e… bovină şi atât. Adică nici vorbă de diferenţiere de preţ pentru calitate. Dacă vinzi spre îngrăşătorii, atunci da, se ţine cont de rasă şi de aspect, dar variaţiile de preţ sunt destul de mici. Nu mai vorbim despre această perioadă, când preţurile sunt în cădere liberă în toată Europa.
„Planul nostru este să reuşim desfacerea pe un lanţ scurt, să abatorizăm şi să vindem la caserolă vidată către o reţea de clienţi pe care să îi avem în timp. Din păcate, la noi nu e ca în Franţa unde, până la 100 de animale pe fermă, ţi se permite să vinzi direct. E mult mai complicat în România, dar insistăm şi sperăm să reuşim”, spune crescătorul din Răstolţ.

Ia SCZ-ul de unde nu-i!

„Nu cresc animalul pentru subvenţie, dar concurez pe aceeaşi piaţă cu alţi crescători iar când duc viţelul la abator plec de acolo pe minus!”, spune din capul locului fermierul din Sălaj. Ce s-a întâmplat? Deşi atunci când a importat primul lot, rasa Salers figura în lista MADR ca eligibilă pentru SCZ, nedreptăţile au apărut pe măsură ce se interesa de acte, de registrul genealogic. Ba i s-a spus că e nevoie de minim 2.000 de capete de Salers în România pentru registru, ba că nu este asociaţie care să conducă registrul de rasă, ba că nu mai e nevoie de 2.000, ci de un număr suficient de mare (?!). În toamna lui 2017 a fost aprobat registrul pentru Aubrac, Galloway şi Sura de stepă, dar nu şi pentru Salers. După multe insistenţe, conducerea MADR de atunci a decis ca ANZ să îi elibereze adeverinţa pentru SCZ, în 2018. La fel se va întâmpla şi în acest an, după care sperăm să apară registrul şi să se termine incertitudinea şi discriminarea.
E absurd să reuşeşti să lupţi cu seceta, preţurile mici şi costurile mari, dar să ajungi să depinzi de o ştampilă şi de „bunăvoinţa” statului care nu găseşte soluţii, dar generează probleme!

Click AICI pentru a viziona interviul integral cu Radu Teodor Husău despre singura fermă de bovine Salers din România!

SALERS, RASA BUNĂ LA TOATE

Originea rasei este în Masivul Central din Franţa, unde animalele s-au dezvoltat izolate mii de ani, ceea ce explică rezistenţa lor, osatura puternică, faptul că pot parcurge kilometri zilnic pentru a găsi hrană. Au fost exploatate în 3 direcţii: tracţiune, lapte şi carne. Odată cu mecanizarea s-a renunţat la tracţiune iar în prezent doar 10% din efectivul de vaci din Franţa mai este muls. Fiind o rasă maternă, nu eliberează laptele decât în prezenţa viţelului. Însă calitatea laptelui este foarte apreciată.
Nu ridică probleme mari de sănătate, nu au probleme podale şi, foarte important, fătările sunt foarte uşoare, chiar şi în cazul metisărilor cu tauri având dezvoltare musculară mare. În istoria rasei, în controlul oficial, nu au existat cezariene la bovinele Salers!
„Dimineaţa mergem la ele, le furajăm şi 8-10 ore avem linişte pentru că ştim că ele se descurcă. Fătările au loc noaptea, le asistăm, dar nu este un efort prea mare”, spune Radu Teodor Husău.

Radu Teodor Husău, crescător de bovine Salers: „Datorită acestei rase avem timp să ne ocupăm şi de o altă afacere a familiei din care susţinem deocamdată zootehnia, până reuşim să amortizăm investiţia şi să ajungem la un câştig”

un articol de
NICOLETA DRAGOMIR