Odată cu primele semne ale primăverii începe şi agitaţia anuală a celor care cumpără purcei, indiferent dacă vorbim de doar câţiva, pentru necesităţile de consum, sau despre zeci, sute sau mii, pentru popularea fermelor comerciale.

Or, aşa cum e şi normal într-o economie de piaţă, cererea crescută de purcei atrage, implacabil, creşterea preţurilor. Iar dacă se întâmplă ca anul precedent să fi fost unul record, la capitolul producţiei de cereale, apetitul de a transforma porumbul în carne şi, pentru unii, în bani, devine şi mai nestăvilit. Însă, în ultimii ani, achiziţia de purcei de către micii gospodari a devenit tot mai complicată din cauza impactului dezastruos al pestei porcine africane (PPA), care a decimat efectivele de scroafe, preţul purceilor crescând pe măsură.

De unde cumpărăm purceii?

Deci, de unde îşi cumpără gospodarii purceii şi cum fac alegerea? Cu toţii ştim asta pentru că am auzit-o de la părinţi şi bunici. Însă, lumea s-a schimbat radical de când PPA face ravagii în toate zonele ţării.

Sursa clasică de purcei erau târgurile de animale. Problema e că, tot din cauza pestei, târgurile continuă să fie închise pentru vânzarea porcilor de mai bine de şase ani. Şi atunci ce soluţii au rămas?

1. Fie de la aşa-numiţii ”mijlocitori de afaceri cu animale domestice”, cunoscuţi mai degrabă sub numele de samsari. Marea problemă cu majoritatea samsarilor de porci este aceea că acţionează ilegal, fără să respecte nici cele mai elementare reguli de transport al animalelor. Lor le ”datorăm” într-o mare proporţie faptul că toată ţara este infectată cu pestă! Şi nu numai! Acest tip de achiziţie este cel mai periculos, întrucât cel ce cumpără nu are nicio garanţie în privinţa altor eventuale boli contagioase ale porcilor. Și astfel, de multe ori, purceii mor la scurt timp după cumpărare.
2. O altă sursă este cumpărarea porcilor de pe internet. Însă, nu numai că este ilegală, ci şi riscantă din aceleaşi motive menţionate anterior.
3. Fie din fermele înregistrate şi/sau autorizate sanitar-veterinar. Cea mai sigură sursă pentru purcei rămâne ferma comercială înregistrată şi/ sau autorizată, pentru că aceasta este supravegheată permanent de autorităţile veterinare. Acestea ştiu cu exactitate care e starea sănătăţii purceilor cumpăraţi şi ce fel de vaccinuri sau medicamente li s-au administrat.

Rasa purcelului

În foarte rare cazuri se poate vorbi despre rasă atunci când se cumpără purcei din surse neautorizate, chiar dacă majoritatea vânzătorilor pretind că produc purcei Marele Alb, Landrace, Pietrain sau Duroc. Asta, din simplul motiv că la ora actuală rasele pure sunt concentrate doar în ferme comerciale, singurele acreditate să elibereze certificate de origine. Deci, cel mai probabil este că veţi cumpăra purcei hibrizi, rezultaţi din diverse combinaţii, imposibil de dovedit prin acte de către vânzător. Necunoaşterea combinaţiei genetice a purceilor cumpăraţi îi împiedică pe cumpărători să-i crească într-un mod eficient, pentru că există mari diferenţe între hibrizi în privinţa vitezei de creştere, a consumului de furaj pentru depunerea a 1 kg de carne, a proporţiei de carne în carcasă la sacrificare, etc. Din aceste motive, din nou, cel mai bine e să se achiziţioneze purcei din ferme comerciale, de unde se pot obţine şi astfel de informaţii. Pentru că, spre exemplu, nu e totuna să creşti un porc de 100 kg cu 300 kg de furaj sau cu 500 kg. Sau să-l creşti până la 130 kg în 6 sau 9 luni!

Furajarea purceilor cumpăraţi

Cum şi cu ce anume se furajează purceii aduşi în gospodărie va depinde, evident, de disponibilul de cereale existent. Dacă purceii provin dintr-o fermă comercială, vânzătorul ar trebui să furnizeze şi recomandările sale privind calitatea şi cantitatea furajului de administrat, pornind de la combinaţia genetică a purcelului (în multe locuri fermierii sunt dispuşi să vândă şi furaj). Pentru purceii cu origine genetică necunoscută ar fi recomandată contactarea unui specialist în zootehnie care ar putea să structureze raţii furajere, cât de cât echilibrate, pentru a asigura un ritm de creştere acceptabil până la sacrificare. Reţineţi, porcul nu mănâncă orice, aşa că, dacă îl vreţi sănătos, evitaţi să-i daţi furaje mucegăite. Şi, mai ales, asiguraţi-le apă la discreţie!!

În plus, a nu se uita că, pentru a creşte normal, purceii ar trebui deparazitaţi. Altfel, veţi ajunge să hrăniţi ascarizii din intestine şi nu purcelul în sine. Or, pentru asta merită să cereţi ajutorul veterinarului.

VÂRSTA ŞI SEXUL PURCELULUI

• Vârsta. Gospodarii scot la vânzare purceii, în mod tradiţional, la vârsta de peste 8 săptămâni, adică după înţărcarea lor. Deci, practic, marfa e „purcelul de sub scroafă”, care nu a cunoscut, de regulă, altă hrană decât laptele mamei. Or, din acest motiv, pot să apară probleme din cauza trecerii pe alimentaţia din gospodăria cumpărătorului, cu care purcelul nu este obişnuit. Efectul cel mai frecvent este apariţia diareei, ce poate conduce la pierderea animalului în doar câteva zile. Riscul îmbolnăvirii şi pierderii purceilor nou veniţi este şi mai mare dacă, acasă, mai sunt şi alţi porci, pentru că fiecare gospodărie trăieşte cu bolile proprii, la care unele animale se adaptează, iar altele nu.

Pe de altă parte, fermele comerciale vând tineret porcin la greutăţi de peste 20 kg de obicei. Asta înseamnă că sunt deja obişnuiţi să consume furajele solide, iar riscul pierderii lor devine mult mai redus.

• În privinţa sexului, cumpărătorii e bine să înţeleagă că un purcel mascul castrat creşte mai repede şi are capacitatea de a transforma mai eficient furajul în carne, comparativ cu scrofiţele. Asta, chiar dacă se spune că gustul cărnii femelelor ar fi mai bun. Un alt dezavantaj al creşterii scrofiţelor este că, la un moment dat, după ce trec de vârsta de 6 luni, acestea se maturizează sexual şi încep să intre în călduri. În aceste momente refuză să mănânce şi pot deveni extrem de agitate. Deci, nu mai acumulează spor.