Puiu Ilisei a absolvit în anul 1992 USAMV Bucureşti ca inginer zootehnist. Acolo a întâlnit-o pe soţia sa, Rodica Georgiana, care a absolvit în acelaşi an cu el Agronomia. Cum s-ar spune, alcătuiesc o familie agricolă specială, mai ales că Puiu Ilisei a absolvit liceul apicol. Ce să mai, aproape cele mai importante domenii care definesc agricultura! De altfel, aceste studii liceale apicole aveau să îi faciliteze obţinerea vizei de imigrant mai târziu.
La început a fost o slujbă la stat!
Imediat după absolvire, după îndelungi discuţii cu soţia, au ales localitatea Călăraşi ca destinaţie pentru viaţă. Puiu Ilisei s-a pricopsit cu un post de bugetar la Direcţia Agricolă a judeţului. După cinci ani de slujbaş la stat, împreună cu soţia sa a hotărât să emigreze în Canada. Norocul a fost cu studiile apicole liceale, deoarece canadienii aveau nevoie de oameni care să dezvolte acest sector. Aşa se face că în 1997 a început să muncească în Canada la un fermier care avea 4.000 de stupi. Desigur că 4.000 de stupi ar putea părea un business imens în România apicolă, dar în Canada, chiar vecin cu apicultorul unde s-a angajat Puiu Ilisei, se afla un apicultor cu… 40.000 de stupi!
Cât priveşte spiritul de antreprenor al lui Puiu Ilisei, acesta şi-a făcut apariţia de la primele nevoi capitaliste reale. Adică de la obţinerea primului card bancar, când a ales să-şi facă o limită de card de 1.000 dolari prin depunerea de cash colateral de 1.500 dolari. Încetul cu încetul şi-a făcut propria fermă apicolă cu doar 500 de stupi, dar, fiind în apropierea unei metropole cu milioane de locuitori, şi-a desfăcut mierea direct fără a apela la intermediari. Aş fi spus „tipic româneşte”, dar m-am abţinut! Apoi a strâns bănuţ pe bănuţ şi a început să investească în afaceri imobiliare, acolo unde a făcut bani adevăraţi!
Deşi le mergea bine în Canada, totuşi gândul lor era să facă ceva în România
Aşa se face că din 2003 a cumpărat, la o licitaţie deschisă de administraţia financiară Călăraşi, actuala locaţie a uneia dintre ferme, în comuna Modelu, unde se află cele 12 hale cu pui ale Prima Nova. Puiu Ilisei îşi aduce aminte că în biroul unde am discutat cu domnia sa era un fel de crescătorie de porci, iar gunoiul ajungea până la jumătatea camerei. Din cele 12 grajduri de vaci, doar patru mai erau în picioare. Aparţinuseră iniţial fostului CAP Roseţi. A investit câte 50.000 euro/hală în renovarea şi dotarea spaţiilor cu utilaje şi echipamente Big Dutchman. Acum deţine patru ferme de producţie a puilor de carne în Modelu, Perişoru, Dragalina şi la Dichiseni.
În 2005 s-au întors definitiv din Canada, deşi recunoaşteu că acolo oamenii sunt bine trataţi. Ca să-l citez exact pe Puiu Ilisei, „acolo, uneori şi câinii sunt mai bine trataţi de autorităţi decât sunt la noi trataţi oamenii”.
Încetul cu încetul au mai cumpărat şi alte imobile agricole aflate în faliment. Îşi aminteşte că la Dichiseni, acolo unde are acum ferma de păsări Pilis, dar şi ferma mixtă a soţiei sale (care este pe final de investiţie europeană, prin programul LEADER), erau buruienile cât casa, iar locul era plin de vulpi şi coţofene. Dar nimic nu se face fără bani şi, din păcate, aceştia se obţin greu în România de către fermieri. Grajdurile nu sunt luate ca gaj, iar suprafeţele doar dacă ar fi în intravilan, dar cum legea nu permite, ei sunt nevoiţi să facă tot felul de gajuri colaterale activităţii. Altfel, spune încă tânărul investitor, „aş avea planuri de afaceri de cel puţin o sută de milioane de euro”.
„În jurul procesării ar trebui să crească fermele!”
E un enunţ al lui Puiu Ilisei care ar trebui urcat pe un panou în mijlocul sediului MADR. În 2009, Puiu Ilisei, împreună cu alţi 6 acţionari (toţi cu ferme de pui de carne), au dat drumul funcţionării abatorului pentru pui de la Drajna, o investiţie de 9 milioane de euro. Până atunci tăiau puii la Avicola Călăraşi şi se trezeau că în ziua sau preziua livrării puilor spre abator, se întâmpla ca oferta de preţ pentru achiziţia puilor vii să scadă. Iar ei erau puşi în situaţia de a livra sub un preţ care să le acopere aşteptările. Acum, abatorul grupului Euro Avi le cumpără puii de o zi din Bulgaria, pentru popularea fermelor, la preţul corect, iar abatorizarea se face la timp. Pentru că orice zi peste cele 42 ale unui ciclu de creştere a puiului de carne le poate aduce pagube în venituri. Puiu Ilisei spune că realizează circa şase cicluri şi jumătate/an, adică undeva la peste 4 milioane de pui/an. Abatorul grupului pregăteşte pentru piaţă peste 13 milioane de pui/an. În principal, livrează către marii retaileri (Lidl, Kauffland, Cora etc), iar aceştia plătesc la 7 zile. Mai fac şi export, dar din ce în ce mai puţin. Acum livrează doar un camion pe săptămână către Marea Britanie. Anul trecut, grupul Euro Avi a realizat o producţie de circa 100 tone de carne de pui/zi! Puii crescuţi în fermele grupului Euro Avi sunt hibridul Ross – 308, un hibrid specializat pe producţia de piept. Carcasa are în medie 35% piept, reperul care se vinde cu preţul cel mai bun. Puiul de Bărăgan este pieptos, cum s-ar spune mai pe şleau. S-a renunţat de ceva ani la hibridul Cobb, care este specializat pe producţia de pulpe.
Cât priveşte afirmaţia din subtitlu – „În jurul procesării ar trebui să crească fermele” -, Puiu Ilisei se străduieşte să o transforme în realitate. Aşa se face că pentru ferma mixtă a soţiei deja pregătesc investiţia într-o fabrică de conserve, care va avea ca principal produs zacusca. Dar şi alte repere, cum ar fi murături, sos de roşii etc!
Banii de investiţii le limitează avântul, dar nu le întrerupe speranţele
Problema cu forţa de muncă este prezentă şi aici. Mai ales cu zilierii, ne explică cuplul de ferrmieri vizionari.
Puiu Ilisei este hotărât să ataşeze şi un complex pentru îngrăşatul berbecuţilor şi probabil va găsi o metodă să şi desfacă producţia de carne. Doar banii de investit le cam limitează avântul, dar nu le întrerupe speranţele. Iar dacă cineva ar spune că sunt bogaţi, ar trebui să-i invidieze doar pentru un singur lucru: pentru momentele în care privesc cu satisfacţie spre ce au realizat, dar mai ales la ceea ce mai au de realizat. Că în rest, chiar şi pentru câteva zile de concediu, furate cu grijă să nu deranjeze multitudinea de activităţi, sunt nevoiţi să scoată bani de pe cardul cu limită de credit pe care au învăţat prima dată să-l folosească în Canada!
Asemenea oameni au o frumuseţe interioară rară iar lumina din ochii lor licăre la fiecare nou gând prin care să reuşească zootehnizarea României, nu prin programe fanteziste, ci prin acţiuni ferme care ar trebui sprijinite cum se cuvine de autorităţi. Nu prin punerea de piedici, ci prin politici care să-i ajute să ducă toate visele la capăt!
FERMA MIXTĂ – O INVESTITIE DE CARE SE OCUPĂ AGRONOMUL RODICA GEORGIANA ILISEI
Exploataţia cuprinde un hectar cu solarii, o ciupercărie cu 8 module şi o fermă pentru îngrăşat taurine cu o capacitate de 500 capete/serie. Valoarea eligibilă a proiectului este de 1.216.350 euro, din care 815.445 euro este suma cofinaţată prin LEADER. Investiţia aflându-se într-o zonă defavorizată.
E de înţeles de ce s-au gândit la fabrica de conserve, pentru momentele defavorabile din piaţă, dar şi pentru valorificarea ciupercilor şi a legumelor ieşite din stas. Solariile erau majoritatea deja intrate în producţie. Roşii Matissimo şi Big Beef, ardei gras Barbie şi Bibic, dar şi castraveţi Chaikovskiy, Geroy sau Bomber se aflau în diferite stadii de vegeaţie.
Cele cinci adăposturi pentru câte 100 de tăuraşi erau deja în faza de montare a adăpătorilor. Iar pentru viţeii care vor fi adunaţi de la crescătorii de vaci din zonă era adăpostul pregătit, dotat cu aparate de hrănit cu înlocuitor de lapte. Totul ca la carte, dar şi cu perspectiva unor rezultate de piaţă pozitive. Rodica Georgiana Ilisei este un agronom priceput, iar soţul său un inginer zootehnist cu virusul antreprenoriatului adânc înfipt chiar în ADN, iar ferma mixtă nu ar putea fi condusă mai bine de nimeni altcineva.
Un articol publicat în revista Ferma nr. 13/218 (ediţia 1-14 august 2018)
