Protecția plantelor se află în criză de soluții în Europa: de ani buni, regulile stricte ale Uniunii Europene blochează aprobarea noilor substanțe active, punând sub semnul întrebării viitorul agriculturii convenționale.

O piață în declin și un pericol ignorat

Piața europeană a produselor de protecție a plantelor se confruntă cu o criză profundă. Gama de substanțe active disponibile fermierilor se micșorează constant, în timp ce aprobarea unor noi compuși pare un proces aproape imposibil.

Într-un moment în care agricultura europeană are nevoie de stabilitate și inovație, siguranța alimentară pare să rămână în umbră, eclipsată de o birocrație tot mai restrictivă.

De ce nu mai sunt aprobate substanțe noi? Ce se ascunde în spatele acestei stagnări? Și care sunt consecințele directe pentru agricultori, industrie și consumatori?

Răspunsurile implică atât politica de reglementare a Uniunii Europene, cât și o dispută veche între percepția publică asupra riscurilor și realitatea științifică din teren, arată o analiză Agrarheute, ediția print.

Pericol vs. risc – o analiză ignorată

Pentru a înțelege blocajul, trebuie să facem distincția esențială între pericol și risc. Un pericol reprezintă o potențială amenințare (de exemplu, un produs chimic toxic), în timp ce riscul indică probabilitatea ca acel pericol să se manifeste în condiții reale.

Un exemplu simplu: lucrul pe acoperiș este periculos, dar măsurile de siguranță adecvate reduc riscul semnificativ. În alte domenii, evaluarea riscurilor este standard. În cazul protecției plantelor în UE, însă, evaluarea se face strict pe criterii de pericol, ignorând complet posibilitatea de a gestiona riscul. Asta înseamnă că o substanță chimică poate fi blocată de la aprobare, chiar dacă riscul poate fi controlat prin metode moderne.

TE-AR PUTEA INTERESA ȘI: Prețul îngrășămintelor urcă vertiginos! UE taxează Rusia, factura o plătesc fermierii europeni!

Piața pentru protecția plantelor, închisă pentru inovație

În ultimii șase ani, UE a pierdut 76 de substanțe active, iar din 2019 nu a mai fost aprobată nicio substanță chimică nouă pentru protecția culturilor. Între timp, în alte regiuni ale lumii, companiile dezvoltă și pun pe piață noi molecule. Pentru fiecare substanță prezentată spre aprobare în UE, alte șase sunt lansate în afara Europei.

Deși companiile precum Bayer CropScience și BASF investesc anual miliarde de euro în cercetare și dezvoltare, rezultatele nu se traduc în produse noi disponibile pentru fermierii europeni.

În 2023, Bayer a investit aproape 2 miliarde de euro, adică 10% din cifra de afaceri din agricultură. BASF a alocat aproape un miliard – aproximativ o șesime din veniturile din acest sector.

Cu toate acestea, eforturile sunt în mare parte blocate la porțile reglementărilor europene.

Teste riguroase, dar insuficiente pentru UE

Companiile respectă cele mai stricte standarde globale, cunoscute sub denumirea de „bune practici de laborator” (BPL). Fiecare probă, eprubetă, chiar și un prosop de hârtie folosit în laborator este documentat. Fiecare test este înregistrat, verificat, arhivat. Totul este supus controlului calității.

Cu toate acestea, organizațiile non-guvernamentale (ONG-uri) și o parte din opinia publică continuă să conteste obiectivitatea cercetării corporatiste, ignorând faptul că aceste teste sunt reglementate și recunoscute oficial. În mod paradoxal, validarea științifică a acestor proceduri nu pare să cântărească prea mult în procesul decizional european, unde primează criterii-limită de pericol.

Criteriile-limită care blochează totul

UE este singura autoritate care aplică așa-numitele criterii-limită. Dacă o substanță este clasificată drept perturbator endocrin, cancerigen, mutagenic, toxic pentru reproducere sau dăunătoare mediului, nu este aprobată – indiferent dacă riscul poate fi redus sau nu.

Astfel, substanțele sunt respinse pe baza unui potențial pericol, nu pe baza riscului real în condiții de utilizare controlată. Chiar dacă tehnologia permite limitarea dozei, reducerea concentrației sau aplicarea precisă, aceste argumente nu sunt luate în considerare în procesul decizional european.

CITEȘTE ȘI: AGRICULTURA, din profit în pierdere: supraviețuirea, noua miză?!

Soluții există dar sunt ignorate

Alte regiuni adoptă o abordare pragmatică: permit utilizarea unei substanțe doar în condiții stricte, cu doze controlate sau tehnologii digitale care previn abuzul. De exemplu, în unele țări, pesticidele sunt conectate digital la mașinile de aplicare, care verifică dacă produsul este folosit conform reglementărilor.

În Europa, aceste soluții sunt rareori luate în considerare. În plus, fermierii trebuie să-și asume o parte din responsabilitate: accidentele sau contaminările apelor de suprafață sunt adesea rezultatul utilizării neglijente.

Tot ei trebuie să gestioneze rezistența dăunătorilor – iar acest lucru devine dificil dacă arsenalul de substanțe eficace scade dramatic.

Efecte directe asupra agriculturii europene

Industria cartofului din Europa a tras deja un semnal de alarmă: viitorul acestei culturi este în pericol dacă nu se aprobă rapid noi substanțe. Pe măsură ce ingredientele active dispar de pe piață, riscul de rezistență crește, iar fermierii rămân fără soluții eficiente.

Se vorbește chiar de înăsprirea reglementărilor: două noi criterii-limită ar putea fi introduse. Dacă acest lucru se va întâmpla, și mai multe substanțe vor fi eliminate din procesul de aprobare, afectând și mai grav disponibilitatea produselor pentru protecția culturilor.

În ultimele decenii, agricultura europeană a reușit să obțină randamente stabile și ridicate fără a recurge la ingineria genetică – în mare parte datorită protecției chimice moderne. Acum, fără acces la noi molecule, această stabilitate este în pericol.

O parte a soluției este ca știința să fie din nou ascultată. Politicienii trebuie să decidă, dar nu în absența experților, a practicienilor, a asociațiilor agricole și a celor din domeniul sănătății publice. Produsele aprobate trebuie monitorizate continuu, dar nu blocate ab initio fără o evaluare rațională a riscului.