Prin urmare, am sunat câţiva legumicultori din diferite judeţe: Suceava, Giurgiu şi Olt, întrebându-i dacă producerea roşiilor româneşti în sezonul rece, după cum promitea public Petre Daea, e sau nu e posibilă.
Alo, Serre-Ivas?
Am discutat, trebuie să precizez, cu legumicultori care deţin solarii. Aveam nevoie însă şi de opinia unor proprietari de sere, dotate cu infrastructură modernă, capabilă să asigure condiţii favorabile de creştere şi dezvoltare a plantelor în sezonul rece. Am accesat site-ul AFIR şi m-am pus pe scotocit prin listele interminabile de proiecte declarate eligibile în cadrul PNDR 2007 – 2013. Am aflat că au existat proiecte eligibile în Iaşi (Mărgărint Răzvan Adrian, valoare 598.062 euro), în Hunedoara (solicitant SC Sere Rovina SRL, valoare 744.495 euro), dar şi în Constanţa (solicitant SC Serra-Ivas SRL, valoare 798.476 euro). În cele din urmă, am reuşit să găsesc pagina de facebook a firmei din Constanţa, comuna Nicolae Bălcescu, pagină pe care este afişat şi un număr de telefon. Mi-a răspuns un bărbat, care s-a recomandat Andrei Ianţoc. Acesta a recunoscut că nu ştia nimic despre programul ministerului: ”Nu ştiu! Ce vor să facă? Şi unde ar trebui să merg?” M-am văzut pus în situaţia să-i expun prevederile hotărârii de guvern care era în acel moment în faza de proiect afişat pe site-ul MADR. Omul a receptat cu atenţie informaţiile mele. Am discutat apoi despre cultura tomatelor în timpul iernii. Mi-a spus că vor recolta primele roşii la începutul lunii martie.
Ştirea care m-a uluit
Potrivit unui anunţ publicat pe pagina lor de facebook, au livrat primele roşii, ambalate în caserolă, în data de 4 martie. După acest anunţ, pagina se încinge: informaţii despre cantităţile livrate, numele supermarketurilor (Auchan, Kaufland, Cora etc. ), comentarii elogioase ale clienţilor pofticioşi, poze cu teancuri de lădiţe. Până în 12 mai, când vine anunţul uluitor: ”Azi am încasat ajutorul de minimis pentru cultura de tomate în spaţii protejate!” Nu mi-am revenit bine din uluire, că un comunicat al MADR, difuzat în 4 mai şi transformat instant într-o ştire care a inundat presa agricolă şi nu numai, m-a „pocnit” gata să mă facă knock-out: SCSerra-Ivas S.R.L. a fost primul aplicant al programului! Bineînţeles că nu revendic vreun semn de recunoaştere a contribuţiei mele la promovarea acestui program, fiindcă nu mi-am propus acest lucru, iar înscrierea fermierului se datorează hazardului, nu intenţiilor mele. Dar, fără să vreau, am devenit un promoter al Programului ministerial pe care eu însumi l-am criticat.
UNDE SUNT ROŞIILE ROMÂNEŞTI DIN IANUARIE ŞI FEBRUARIE?
Rămân pe mai departe cu rezervele mele faţă de programul în cauză. Mulţi legumicultori au livrat după 15 mai, iar alţii nu au reuşit să livreze nici până la 30 mai, ministerul prelungind până la 15 iunie termenul final. Dar unde sunt roşiile româneşti din ianuarie şi februarie, roşii promise de ministru? Abia din martie au apărut roşii româneşti, produse în sistem hidroponic într-o seră construită cu bani europeni şi nu într-un solar încălzit cu godina într-o curte din Izbiceni. Oamenii ar trebui să fie ajutaţi să acceseze fonduri europene pentru construirea unor sere moderne. Altfel, 3000 de euro pentru 2000 kg de roşii vândute reprezintă un cadou binevenit pentru fermieri, dar asta nu se cheamă că am şi progresat.
Articol publicat in revista Ferma nr. 11 (194) (15-30 iunie 2017)
