Astfel, în ultimii cinci ani s-au importat în număr mare rasele de ovine specializate pentru carne din Regatul Unit (rasele Suffolk, Hampshire, Bleufaced Leicester), din Franţa (rasele Ile de France, Charollaise, Texel şi chiar Hampshire), din Germania (rasele Germană de Carne cu Capul Negru, Merinofleisch, Merinolashaf, Dorper).

Efective importante s-au adus şi din rasele specializate pentru producţia de lapte, mai cu seamă rasa Sardă din Italia, rasa Lacaune din Franţa şi Ungaria şi rasa Awassi din Israel.

În majoritatea cazurilor, hibrizii obţinuţi, atât pentru carne cât şi pentru lapte, între ovinele de rasă autohtonă şi aceste rase importate, au fost mai performanţi, justificând economic achiziţiile făcute.

Scrapia, boala fără tratament

Însă odată cu rasele de import, în lipsa unor măsuri adecvate de profilaxie, se pot aduce boli cu efecte negative foarte grave, cum ar fi scrapia şi blue tong (limba albastră).

Scrapia (se pronunţă „screpie”), denumită ştiinţific Encefalopatia spongiformă transmisibilă a ovinelor, a fost cunoscută din secolul al XVIII-lea în Germania şi insulele Britanice, dar caracterul ei transmisibil a fost demonstrat abia în anul 1936. Boala a fost ulterior diagnosticată în toate ţările din vestul Europei, SUA şi chiar Australia.

Scrapia, cunoscută şi sub denumirea de „boala tremurătoare a oilor” (oile au tendinţa de a-şi ciuguli lâna şi membrele, tremură, cad jos, slăbesc etc.) este produsă de un prion (particule infecţioase mai mici decât viruşii) foarte rezistent la sterilizare, inclusiv la temperatură înaltă (rezistă până la 480 °C), la ultraviolete şi formaldehidă. Perioada de la infectare, până la apariţia simptomelor este foarte lungă, fiind cuprinsă între 14 şi 36 luni.

Boala se întâlneşte la ovinele cu vârsta de cel puţin 10 luni, dar mai frecvent s-a diagnosticat la ovinele de 3-4 ani, cu o incidenţă de 0,5-2 la sută. În lipsa unor măsuri de profilaxie genetică, poate afecta 10 la sută din efectivul de oi contaminate.

Este considerată în momentul de faţă o boală fără tratament şi carnea ovinelor bolnave nu se poate da în consum. Acolo unde boala a apărut trebuie anunţat de urgenţă mediul veterinar concesionar, care va aplica măsuri specifice de profilaxie, conform unor protocoale sanitar veterinare stricte.

Rezultatele cercetărilor

De curând am avut ocazia să fac parte dintr-un prestigios colectiv de cercetare condus de conf.dr. Viorica Coşier şi prof.dr. Augustin Vlaic, de la Facultatea de Zootehnie şi Biotehnologii Cluj-Napoca, care au studiat „Creşterea rezistenţei la scrapie în populaţiile de ovine din România prin selecţie asistată la nivel molecular”. La începutul cercetării eram încrezător că rasele noastre de ovine, mai cu seamă neaoşa, rustica şi bine adaptata la zona noastră, oaia Ţurcană, sunt rezistente genetic la scrapie.

Nu mică mi-a fost surpriza să constat că şi la rasa Ţurcană aproape 50 la sută din efectivul de ovine analizate au rezistenţă scăzută (grupa III), sunt sensibile (grupa II) sau foarte sensibile (grupa V) la scrapie.

Singura soluţie practică rămâne genotipizarea berbecilor şi promovarea la reproducţie doar a berbecilor cu genotipuri foarte rezistente (grupa I) şi rezistenţă genetică la scrapie (grupa II).

Intensitatea riscului la scrapie în funcţie de genotip este clasificată în următoarele grupe:

I. Ovine foarte rezistente genetic la scrapie: genotip ARR/ARR
II. Oi rezistente genetic la scrapie dar care necesită o atenţie particulară pentru utilizarea în programele de selecţie: genotipuri ARR/AHQ, ARR/ARH, ARR/ARQ
III. Oi cu rezistenţă genetică scăzută la scrapie. Utilizarea lor în schemele de selecţie trebuie evitate: ARQ/ARH, ARQ/AHQ, AHQ/AHQ, ARH/ARH, AHQ/ARH, ARQ/ARQ
IV. Oi sensibile la scrapie: ARR/VRQ
V. Oi foarte sensibile la scrapie care trebuie castrate sau abatate: AHQ/VRQ, ARH/VRQ, ARQ/VRQ, VRQ/VRQ

În viitorul apropiat este absolut necesar să se înfiinţeze laboratoare pentru analize de genetică moleculară pe lângă Universităţile agricole, Staţiuni de cercetare pentru ovine şi în cadrul laboratoarelor zonale ale Agenţiei Naţionale pentru Reproducţie şi Selecţie în Zootehnie.

Totodată, la autorizarea miorilor şi a berbecilor pentru montă să se ia în considerare, pe lângă performanţele de producţie şi reproducere, şi încadrarea în grupa I sau II de risc la scrapie.

Până atunci, oieri, mare atenţie, ovinele importate destinate reproducerii trebuie să fie genotipizate pentru scrapie şi achiziţionate numai cele ce genotipuri corespunzătoare, adică cele foarte rezistente şi rezistente.