Munca pământului nu este uşoară! Am scris de nenumărate ori şi într-o multitudine de feluri că fermierul trebuie să fie cu ochii aţintiţi pe câmp, că măsurile tehnologice (care implică în mod automat cheltuieli) trebuie stabilite în corelaţie cu starea individuală a fiecărei parcele, cu deosebire în anii dificili.

Iar acest an agricol este, până în acest moment, unul care pune la încercare priceperea fermierului de a păstra un echilibru între nevoia de a interveni în câmp, ofertele comerciale prezentate elogios şi potenţialul economic real al culturilor.

Seceta şi îngheţul – surse de stres în primăvară

“Cu siguranţă că expresia „mâncare ca la mama acasă” este benefică în domeniul artei culinare şi poate să aducă mulţi clienţi restaurantelor. Însă sunt la fel de sigur că „agricultura ca pe vremea bunicului” este aducătoare de pagubă…
Octavian GULER

Până la data redactării acestor rânduri, în culturile bune de grâu plantele abia au primul internod la 3-4 cm. Multe dintre culturi abia au trecut de momentul diferenţierii spicului. Iar până la înspicat a rămas mai puţin de o lună.

Luna aprilie a debutat cu dimineţi cu temperaturi negative. În aer au fost minus 4 °C iar la nivelul solului, minus 5 °C pentru o durată de 2-3 ore. Frigul a afectat culturile de grâu şi de rapiţă (foto 1 şi 2), inducând un stres suplimentar peste seceta care era deja prezentă.

Efectul dăunător al frigului s-a produs şi în corelaţie cu tehnologia aplicată, iar aceasta s-a făcut după posibilităţile financiare ale fiecărei ferme. Culturile fertilizate din toamnă cu fosfor au tolerat mai bine îngheţul târziu de primăvară.

În câmpul de experienţă cu fertilizare la grâu din programul „Şcoala de soiuri” diferenţa este evidentă, cu ochiul liber (foto 3): o doză mai mare de fosfor (în dreapta imaginii) a făcut ca plantele să suporte mai bine temperaturile negative, comparativ cu variantele fertilizate cu o doză mai mică de fosfor (în stânga imaginii).

Managementul alocării resurselor

Există o multitudine de produse care, după prezentarea de catalog, ajută plantele să depăşească momentele de stres. Rămâne să apreciaţi oportunitatea folosirii lor în funcţie de ceea ce promite cultura să ofere. Pentru că o cultură mai slabă tot slabă va rămâne.

Iar managementul alocării resurselor ne-a demonstrat că acestea trebuie administrate cu prioritate acolo unde putem aştepta răspuns. Şi oricât de bun ar fi un produs (dacă acest lucru este demonstrat dincolo de orice îndoială), tot nu trebuie aplicat pe plante afectate de stres, pentru că acestea nu îl pot prelua.

Seceta a redus gradul de îmburuienare a culturilor

Primăvara secetoasă a făcut ca buruienile să răsară mai greu. Chiar şi în zonele cu risc de îmburuienare cu graminee, acestea au răsărit destul de târziu (foto 4, stânga) şi pe suprafeţe mai mici au răsărit ceva mai devreme (foto 4, dreapta), luând uneori prin surprindere fermierii care au făcut controlul câmpului în prima jumătate a lunii martie, dar care nu au revenit la timp.

Daţi pământului numai ce şi cât vă cere!

În acest an agricol, cu toate eforturile fizice şi cheltuielile financiare ale fermierilor, grâul arată foarte diferit. Despre rapiţă, ce să mai vorbim! De aceea, resursele trebuie alocate cu măsură, poate chiar cu zgârcenie, şi numai în corelaţie cu “promisiunea” reală a parcelei de a răspunde efortului făcut.
Revin mereu la această idee pentru că încă mai întâlnesc situaţii în care, spre exemplu, se fertilizează peste tot la fel, deşi cultura arată şi va răspunde total diferit.

În foto 5 este prezentat un exemplu care ilustrează nevoia controlului atent: în dreapta imaginii este o situaţie în care, privită de la distanţă, cultura pare aproximativ în stare bună, dar în medalion se vede că aşteptările trebuie să fie foarte ponderate.

Au început să apară şi simptome de boli foliare (foto 6). Nu apelaţi imediat la produse de protecţie scumpe! Corelaţi nevoia de tratament fitosanitar cu sensibilitatea soiului şi favorabilitatea climatică pentru evoluţia agentului patogen.

Fiţi un pic pesimişti în legătură cu preţul de vânzare al grâului: mai bine să fiţi surprinşi plăcut, decât dezamăgiţi.

Domnilor ţărani, daţi pământului numai ce vă cere şi nu vă va dezamăgi. Numai omul este supus greşelii!

Onoare domnului ţăran

Suntem în anul 2012 şi mai auzim încă expresia „Bă, ţărane!”, expresie aruncată cu scopul de a înjosi şi din a cărei folosire putem înţelege că, după mentalitatea românească, ţăranul este între cele mai de jos categorii sociale.

Nu avem şanse reale să depăşim dificultăţile economice în care ne aflăm, atâta timp cât nu există suficientă educaţie şi respect pentru muncă (de orice fel) iar mass-media este ticsită de modele (sociale şi de altă factură) de trai parazitar. Mărfurile şi valoarea trebuie produse şi create de cineva care, poate, transpiră, dar care face ca societatea să meargă înainte (şi nu pentru că „înainte a fost mai bine”).