Terenurile agricole în Franța au cote medii de piață de aproximativ 6.000 de euro hectarul.
„Prețul terenului în Franța rămâne accesibil, în comparație cu vecinii noștri europeni”,susțin analiștii francezi, între care Valérie Brocard, manager de experimentare la ferma Trévarez.
Bunăoară, hectarul de teren agricol se vinde cu aproximativ 6.000 euro/ha, comparativ cu 13.000 euro/ha în Spania, 23.000 euro/ha în Regatul Unit sau aproape 70.000 euro/ha în Țările de Jos.
De asemenea, există diferențe semnificative de preț în interiorul Hexagonului; cu 10 mii de euro se pot achiziționa 0,8 ha în Nord, 2 ha în Morbihan (Vest, în regiunea Bretania) sauchiar 3 ha în Nièvre, departament în centrul Franței – regiunea Burgundia-Franche-Comté).
„Vecinii noștri ne văd ca pe o țară în care terenul nu este scump”, continuă Valérie Brocard.
Cu toate acestea, transferul terenurilor, a capitalului funciar, rămâne o problemă importantă. În această privință, între statele europene diferențele culturale și de reglementare sunt mari.
Printre sistemele mai apropiate de cel francez se numără sistemul danez. Împărțirea este egală între moștenitori și controlată de stat, astfel că menținerea unității operaționale este, în general, asigurată. Transferul de capital se face sub formă de cumpărare-vânzare înainte de moștenire (pentru a evita impozitele) prin credite ipotecare.
Belgia are, de asemenea, un sistem similar.
În altă parte a Europei, valoarea pământului, ca și cultura, afectează metodele de transmitere. În țările în care prețul terenurilor este în creștere, cumpărătorul se vede în general favorizat în detrimentul comoștenitorilor.
Partajare non-egalitară a proprietății
În Irlanda, ferma îi revine, în general, celui mai mare copil. El primește ferma gratuit, frații și surorile lui nu au nicio compensație. Singura compensație: îngrijirea părinților la bătrânețe. Același sistem este și în Regatul Unit, unde libertățile donatorului sunt foarte mari.
Dacă sistemele german și olandez sunt mai puțin inegale.
Monarhiile se deosebesc între ele. În Regatul Unit, o treime din pământ este încă în mâinile aristocraților. Unii au fost chiriași ai familiei regale de generații. Cu siguranță, terenul nu este foarte împărțit, iar schimburile sunt rare.
Sudul Europei pare mai atașat de noțiunea de egalitate între moștenitori. Fermierii își împart în general fermele, așa cum este cazul în Grecia, Italia, Spania sau Portugalia.
Sursa: Web-agri
