Nu e singurul tânăr ce munceşte ca operator pe un excavator, curăţind canalele de irigaţii din zona Banatului, doar că el merită fiecare secundă de atenţie! Suferă de o boală pentru care nu există tratament specific care se numeşte distrofie musculară Becker. Afecţiunea este foarte rară (24 cazuri la un 1 milion) şi se manifestă prin pierderea progresivă a funcţiei musculare. Este prezentă aproape în exclusivitate numai la băieţi, imobilizarea în scaunul cu rotile se produce după vârsta de 20 ani.

Alex Raită conduce autoturismul propriu, nemodificat. Îl are lângă el pe Andrei, un prieten din copilărie, care îl ajută să urce şi să coboare din excavator, îl însoţeşte la drum, purtându-i de urât…

“Până la 13 ani am avut o creştere normală, părinţii mei se ocupau cu legumicultură în comuna natală, Pecineaga; aveam solarii, lucram în grădină. M-am înălţat foarte repede şi brusc am slăbit brusc într-o vară. Am făcut înot, mergeam zilnic pe bicicletă cam 20 km, făceam sală, eram tot timpul în mişcare, asta m-a ajutat foarte mult să nu ajung în căruciorul cu rotile”, explică tânărul cu nevoi speciale.

A renunţat la indemnizaţia de handicap

Alex a încercat să depună dosarul de handicap pentru persoanele cu nevoi speciale. Comisia medicală l-a încadrat la gradulIIIde invaliditate şi i-a stabilit un ajutor lunar de 280 de lei! Dar şi pentru aceşti bani a fost nevoit să umble peste tot după acte, să piardă zile în şir, făcând naveta la Constanţa. După trei luni i-a venit pensia, după alte trei a fost la comisie şi iar a mai aşteptat să-i vină banii o lună – două…

A renunţat la puţinii bani ai îndemnizaţiei din cauza crasei birocraţii din sistemul medical.

Pentru a primi o indemnizaţie mai mare i s-a spus să revină atunci când o să fie în… scaun cu rotile!

„Mai bine stau acasă, decât să fiu bătaie de joc!” 

Alex Raită este absolvent al Liceului Economic din Mangalia. După ce a luat bacalaureatul s-a angajat la diferite firme de construcţii din Constanţa, fiindcă de mic copil a fost facinat de fiare, de tractoare, de utilaje grele. Boala nu avansase şi se putea mişca mai bine. Reuşea să-şi poarte singur de grijă, se urca singur să lucreze pe basculantă, a învăţat destul de repede – într-o jumătate de zi –  să opereze pe buldoexcavator.

Dar fimele cum au intrat în impas economic; fie şi-au restrâns activitatea, ori nu l-au plătit cum trebuie, a decis să plece.

“În esenţă, cei care m-au angajat nu prea aveau nevoie de mine că am această problemă de sănătate; voiau ca operatorii de utilaje să facă şi activităţi de altă natură: revizii şi reparaţii curente, or, eu nu puteam. Ş atunci, mi-am zis: «decât să fiu unora bătaie de joc, mai bine stau acasă!»”, susţine tânărul.

„Nu am întins mâna la nimeni, cât am putut am muncit! Sunt o persoană care mă mulţumesc cu puţin, dar să-mi fie apreciată munca! Vreau să fiu mai linştit, să-mi pot cumpăra utilajul meu, să nu mai depind de nimeni! Nu vreau să să fac credite la bănci, să rămân dator şi să mă nenorocesc ca mulţi alţii”. 

Alex refacere canalele sistemelor de irigaţii şi desecare!

În fine, Alex Raită a ajuns la o societate din Satu Mare, recomandat de un patron la care a lucrat, impresionat de povestea lui şi de conştinciozitatea cu care muncea. “Din martie lucrez pe un exacavator de 30 de tone, curăţ, decolmatez şi reprofilez canale de irigaţii, fac taluzuri. Am lucrat o lună şi jumătate în Insula Mare a Brăilei, am refăcut reţeaua de canale de irigaţii şi desecare… 

Sunt foarte mulţumit de condiţiile de cazare şi masă, de salariu, îmi fac treaba cu multă conştinciozitate, nu-mi place să dau buleală şi caut ca lumea să fie mulţumită de mine,”, ne-a declarat tânărul excavatorist.

“Vreau să muncesc pentru mine!”

Alex consideră că a venit vremea să muncească şi pentru el. “Eu a trebuit să lucrez la alţii. Împreună cu doi-trei prieteni am hotărât să muncim pentru noi, să nu ducem grija zilei de mâine! Nu ne îmbogăţim din chestia asta, doar să avem strictul necesar! La boala mea tot timpul trebuie să un ban pus deoparte, poate va apărea un tratament, o rezolvare medicală”, susţine Alex.  

Cât a fost mic, părinţii i-au oferit absolut totul, din păcate, tatăl său s-a prăpădit pe când avea 17 ani!

Acasă, în comuna Pecineaga, e iubita lui, Georgiana, care-l aşteaptă. Vor să se căsătorească peste un an-doi; să fie la casa lor. 

Dorinţa cea mare a lui este să îşi cumpere un excavator mic, de 2-2,5 tone pentru lucrări rezidenţiale, pe care să-l opereze aşa cum ştie el mai bine. Utilajul costă până în 25.000 de euro, dar momentan nu are banii necesari.

“Într-una din zile pe când decolmatam canalele la ferma de la Giulvăz, dl Degianski a venit şi mi-a adus o sticlă de apă rece. Atunci i-am depănat povestea mea pe care a făcut-o publică. A fost o surpriză pentru mine, ceea ce a făcut dl Degianski a întrecut orice aşteptări; nu credeam ca atâta lume să fie interesată de situaţia mea”, ne-a mărturisit tânărul.    

Adrian Chesnoiu: Să fim alături de acest tânăr, merită respectul nostru!

Fermierul Alexander Degianski a făcut un apel cercul lui de prieteni de pe pagina de socializare care împărtaşesc aceleaşi valori comune “să ajute, nu un om, ci o cauză – cea a muncii cinstite ! Baiatul acesta are nevoie de sprijin financiar şi medical”.

Şi unii oameni au fost săritori. Chiar şi fostul ministru al Agriculturii, Adrian Chesnoiu, îndeamnă semenii “să fim alături de acest tânăr care, în ciuda problemelor de sănătate; merită respectul nostru!”

Alexandru Raită mai are nevoie de bani să-şi înfăptuiască visul: să cumpere un excavator de sarcină mică. Suma adunată nu acoperă costul utilajului.

Cei care vor să îl ajute pe Alex găsesc detalii AICI!

Petru Răzvan Danciu sau o lecţie de voinţă

Revista noastră a mai scris despre „cazuri” cu adevărat speciale.

Ultimul a fost un reportaj despre Petru Răzvan Danciu, un tânăr din Valea Vinului (Satu Mare), în vârstă de 25 de ani, care rămas imobilizat într-un scaun cu rotile.

Pasionat de agricultură, ne oferă o lecţie de voinţă şi de viaţă cum rar s-a mai întâlnit! În ciuda durerilor de coloană, are suficientă voinţă şi ambiţie să se urce pe tractor (un Fendt Vario 716 adaptat pentru nevoile sale) şi să realizeze lucrările agricole.

Petru Răzvan Danciu nu s-a lăsat nicio clipă înfrânt, îşi continuă viaţa cu îndârjire. „Să nu te laşi NICIODATĂ călcat în picioare! Arată că poţi mai mult decât pot duce toţi la un loc”, este deviza tânărului greu încercat de viaţă.

Marian MUŞAT