În anul 2006, livădarii din bazinul pomicol Voinești au înființat grupul de producători „Pomicultorul dâmbovițean”. Organizația cu sediul în localitatea Mănești, situată undeva între Târgoviște și Câmpulung, livrează fructe către un supermarket important încă din anul înființării, când Dacian Cioloș, pe atunci ministru al Agriculturii, a pus față în față grupurile de producători cu reprezentanții supermarketurilor.
„Împreună, totul este mai ușor!” Cel puțin așa susține Laurențiu Butoi Mănescu, liderul grupului de producători. Este horticultor de meserie și asta o arată și alegerea prenumelui fiului său, botezat după denumirea „celui mai aromat soi de măr”, Ionathan.
Peste 80 hectare de livadă
Grupul de producători „Pomicultorul dâmbovițean” lucrează peste 80 hectare de livadă, în care predomină mărul (90% din suprafață) și alte soiuri de sâmburoase. „Din păcate, pomicultura a fost lăsată de izbeliște de către statul român. Abia acum s-a inițiat o submăsură cu dedicație, dar e foarte dificil de accesat (…) Chiar dacă susținerea statului este aproape inexistentă, încercăm să fim optimiști. Pentru că nu avem de ales iar alți producători, care nu au ales calea asocierii, o duc și mai rău”, a subliniat producătorul de „Mere de Mănești”.
Din grupul pomicultorilor mai fac parte și frații lui Laurențiu Butoi, Valeriu Dorel și Onoriu Butoi, precum și copilul său, Albert Ionathan Butoi Mănescu. Ion Marica, Florina și Nicolae Anton sunt ceilalți membri asociați. Anul acesta au mai multe cereri de adeziune, deci și șansa de a lărgi grupul de producători, mai ales după ce au decis să construiască un depozit cu atmosferă controlată. „Asta pentru a putea lungi perioada de stocare și de alimentare a pieței cu produse”, explică liderul grupului. Depozitul pe care îl folosesc acum a aparținut vechiului IAS din Mănești; spațiul limitat nu le permite să țină fructele mai mult de luna februarie.
În cele peste 80 ha de livadă, grupul de producători are cultivate soiuri consacrate precum Golden, Ionathan sau Starkrimson (Bot de Iepure), precum și soiuri noi, superintensive, ca Florina, Idared sau Jonagold.
Achizițiile de inputuri și valorificarea producției le fac la comun
Grupul are încheiat un contract cu un supermarket și livrează constant marfa ambalată și etichetată, ca produs românesc, în cutii de carton de 15 kg, cu precizarea clară a originii produsului, ceea ce oferă trasabilitate și siguranță pentru consumator. Trei angajați ai grupului se ocupă tocmai de partea de ambalare.
Dețin și o presă pentru obținerea sucului de fructe, dar deocamdată o folosesc doar pentru nevoile de consum ale familiilor lor și pentru o rețea de prieteni. Au în plan extinderea acestei activități și crearea unui lanț scurt de desfacere a produsului obținut.
Activitatea din livezi o fac membrii grupului, organizați în afaceri de familie. Fiul liderului, cel cu nume predestinat pomiculturii, este student la horticultură în București. Așa că fiecare în parte susține activitatea din grup pe segmentul în care este cel mai bine pregătit. Unii se ocupă de achiziții. Obțin prețuri și discounturi bune la inputuri, mai ales că au o relație bună cu distribuitorii, relație creată în cei zece ani de când lucrează împreună. Folosesc produse sistemice de la Syngenta, cum ar fi Score și Chorus. Produsele de tratament le alternează cu soluții de la Bayer și de la Adama.
Una peste alta, din discuția cu Laurențiu Butoi Mănescu (foto stânga) și Nicolae Anton (foto dreapta), doi dintre membrii grupului de producători „Pomicultorul dâmbovițean”, s-a desprins un tablou colorat al unei activități care e mult mai eficientă în asociere.
MIERE BIO ȘI 1.400 DE FAMILII DE ALBINE CARE O PRODUC
Grupul deține și 1400 de familii de albine pentru producția de miere ecologică. Mierea colectată o livrează unei firme din Germania. Albinele culeg din zona de deal și din zona submontană o miere polifloră de o calitate superioară, care este foarte căutată în Occident. Producția de miere ecologică este o parte importantă a activității grupului de producători și una la fel de delicată. Anii sunt din ce în ce mai atipici și pentru pomicultură, iar controlul dăunătorilor tot mai greu de efectuat. Numărul tratamentelor în livezi nu mai permite ca albinele să culeagă polenul pomilor, așa că pastoralul a rămas singura opțiune pentru obținerea mierii ecologice.
Folosesc câteva familii de sacrificiu pentru polenizarea livezilor tinere cu portaltoi M 9, acolo unde e obligatoriu să intervină polenizatorii.
Articol publicat in revista Ferma nr.7(168) 15 – 30 aprilie 2016
