Alexandru (49 de ani) e provenit din Poieniţa, un sat aparţinător comunei Bustuchin. Lucrează din martie 1989 în industria extractivă, zona fiind şmpânzită de sonde, dar s-a ţinut şi de agricultură, reuşind să cumpere un tractor cu echipamentele necesare şi o combină.

Ideile vin pe internet
Alexandru mă aşteaptă în poartă. Traversăm grădina cu iarbă verde şi ocolim vila nouă. Ni se alătură şi Adrian, unul dintre băieţii petrolistului. Un motocultor nou stă răzimat de peretele din spate. Mai facem câţiva paşi şi intrăm printre tufele de aronia. Ciorchinii sunt încă verzi, puţine boabe s-au pârguit.
”Ideea am luat-o de pe internet. În 2014, şapte inşi de aici ne-am hotărât să cumpărăm puieţi şi să vedem dacă se prind şi dacă ajung să facă rod. Eu am luat numai cinci puieţi. S-au prins trei. Anul următor am cumpărat cinci sute”, îşi aminteşte Alexandru. În 2016, a recoltat câteva sute de kilograme. Chiar dacă se culeg uşor, o găleată fiind umplută în numai 10 minute, Alexandru a fost nevoit să angajeze zilieri şn perioada recoltatului. Culesul trebuie făcut de dimineaţă, apoi, la umbră, operată sortarea ciorchinilor. ”Anul ăsta cred că scot două tone”, apreciază cultivatorul. Cum procedează Alexandru cu recolta de aronia obţinută de pe terenul din spatele casei, teren care se întinde pe panta domoală, până sub pădure? O parte din cantitatea de fructe este depozitată în beciul răcoros sau congelată, o parte este procesată, obţinând sirop şi dulceaţă, dar şi o băutură alcoolică, prin macerare.

Lozul câştigător
Vânzarea o face pe internet, pe platformele comerciale cu trafic mare. A trimis fructe la Cluj-Napoca, punând astfel Bustuchinul pe harta naţională a comerţului cu aronia. Totodată, Alexandru vinde şi puieţi obţinuţi din cultura proprie. ”Mă trezesc vineri, după Paşti, anul ăsta, cu un telefon de la cineva din Craiova. A venit cu doi italieni care mi-au cumpărat o sută de puieţi”, mă asigură el. Preţul unui puiet e de 5 sau 6 lei. Sirop şi dulceaţă nu vinde. Nu e convins că procesarea e necesară, atât timp cât fructele sunt căutate pe piaţă. A vorbit şi cu un producător de îngheţată, dar deocamdată n-au bătut palma. Alexandru e el şnsuşi un consumator convins: ”Iau un borcan cu fructe la serviciu şi le mănânc pe timpul turei. Un tip din Râmnicu-Vâlcea mi-a spus că aronia e fructul cosmonautului”. Ca să ajungă aici, petrolistul agricultor a derulat mai multe experimente: a cultivat mai întâi grâu, apoi porumb, dar fără folos. Cu aronia a reuşit.

Piste diferite
Ca să fertilizeze terenul, a împrăştiat la început două căruţe de bălegar. Cultura de aronia nu pare pretenţioasă. Deocamdată, n-a atacat-o nici un dăunător. Apă primeşte din subteran, cu ajutorul unei pompe. Plantele de goji puse înainte n-au dat producţia aşteptată. Agricultorul e decis să le scoată şi să le înlocuiască tot cu aronia. Planta asta l-a convins definitiv pe gorjean. Aronia s-a dovedit, în numai trei ani, cultura optimă pentru un teren de numai câţiva mii de metri pătraţi. Uimitor este că aronia pentru locuitorii Bustuchinului reprezintă o plantă exotică. Nu face parte din speciile vegetale cultivate în mod tradiţional pe aceste dealuri. Un singur locuitor, şn afară de Alexandru Simioana, şi-a încercat norocul cu această plantă, terenul cultivat fiind mai mare. Doi cultivatori de aronia în Bustuchin e prea puţin pentru potenţialul zonei. În comună s-a stabilit, după cum arătăm într-un alt articol publicat în cadrul proiectului ”Viitor pentru sate”, un spaniol decis să exploateze tocmai potenţialul zonei pentru cultivarea şofranului (o plantă de asemenea exotică), dar şi a murului şi a zmeurului. Independent de proiectul antreprenorului madrilen, doi localnici cultivă deja aronia, o plantă adusă în comună în mod experimental, dar care i-a convins pe cei doi săteni că merită să meargă mai departe.

În aşteptare
Pot fi cuplate cele două proiecte, cel al spaniolului şi cel al cultivatorilor de aronia? Sigur, sătenii sunt deschişi către orice colaborare care le poate optimiza veniturile, dar, deocamdată, Cesar Guzman Aparicio nu a construit depozitul frigorific necesar pentru păstrarea unor cantităţi mari şi nici nu a încheiat contracte cu beneficiari care să achiziţioneze cantităţi semnificative. Alexandru Simioana ar fi dispus să colaboreze, dar aşteaptă rezultate concrete: ”Nu m-am băgat în cooperativa spaniolului. Eu nu pot să stau până începe el să vândă. Eu vând acum. O să mă bag în cooperativa lui numai dacă îmi vinde recolta de aronia. Când o să facă depozitul de frig, atunci poate o să intru în cooperativă”.
Pe de altă parte, e remarcabilă iniţiativa lui Alexandru Simioana şi a consăteanului său. Din cei şapte localnici care au cumpărat iniţial puieţi de aronia, ei au continuat şi în cele din urmă au devenit furnizori de fructe şi puieţi, aplicând cunoştinţele obţinute de pe site-urile de specialitate. Ei au înregistrat un mic succes care poate fi şi al altor locuitori din comună. Atât timp cât culturile tradiţionale, grâul, porumbul, cartoful şi pomii fructiferi, nu aduc câştigurile aşteptate, aronia, o plantă exotică pentru aceste meleaguri, ar putea reprezenta o soluţie pentru agricultura locală.

Alexandru Simioana: ”Am pus mai întâi grâu, n-am făcut nimic. Apoi am pus porumb, n-am făcut nimic. Aronia merge. Uite, vecinul meu are aceeaşi suprafaţă de teren. Pune grâu. Bagă 1500 de lei şi nu scoate mai nimic. Eu scot profit mai mare de 1500 de lei”.

CARE AR FI PLANUL DE URMAT?
În primul rând, creşterea numărului de cultivatori şi, implicit, a cantităţii de fructe obţinute. Înfiinţarea unei structuri asociative care să activeze pentru interesele membrilor. Comuna Bustuchin ar putea fi promovată ca areal de producere a aroniei, stimulând astfel interesul clienţilor.
E de luat în seamă şi certificarea ecologică a culturilor, situaţie care ar aduce în conturile cultivatorilor subvenţiile europene semnificative acordate pentru agricultura ecologică, dar ar permite şi livrarea la preţuri mai mari a recoltei. Totodată, o recoltă ecologică ar fi mai calificată pentru export decât una obţinută în sistem convenţional. Pentru promovare, poate fi folosit internetul, cu toate facilităţile pe care le oferă. Până atunci însă e nevoie ca suprafeţele cultivate cu aronia să crească, adică Alexandru Simioana şi celălalt localnic să fie luaţi drept exemple de alţi săteni.

Un articol publicat în revista Ferma nr. 13/218 (ediţia 1-14 august 2018)

Acest articol face parte din proiectul VIITOR PENTRU SATE. Creştem afaceri la ţară! – Diagnoza spaţiului rural românesc şi identificarea potenţialului investiţional.

Un demers jurnalistic realizat de REVISTA FERMA. Detalii AICI