Aşa am făcut cunoştinţă cu sibianul Eugen Ţânţ, născut şi crescut în satul Retiş, comuna Brădeni, o aşezare risipită undeva la graniţa a trei dintre judeţele transilvane: Sibiu, Braşov şi Mureş. După ce a muncit mai bine de zece ani în Spania, în viticultură, şi cu mare chin şi sudoare a strâns câţiva bănuţi, a revenit acasă să prindă rădăcini.

De la oi, la ferma de bivoli

„În anul 2013 am revenit din Spania să mă stabilesc pe plaiurile natale şi să investesc într-o afacere locală. M-am reprofilat pe creşterea animalelor, un domeniu care m-a atras mereu, mânat şi de dragostea mea pentru animale. Am început cu oi, am cumpărat din rasa Ţigaie şi ajunsesem undeva la peste 300 de capete. Lucrurile au mers destul de bine vreo trei ani când în anul 2016 am rămas fără îngrijitori. Atunci am fost nevoit să vând oile şi să încerc altceva. Şi am gândit că n-ar strica o fermă de bivoli”, ne-a declarat crescătorul.

A început de la 10 animale

Eugen Ţânţ a mers în Tara Făgăraşului, unde ştia că tradiţia creşterii bivolilor nu dispăruse, şi a cumpărat 10 animale de la gospodarii din Cuciulata. A dat pe ele 4.000 de lei (echivalentul a 1.000 de euro, la acea vreme). Apoi, a mai cumpărat încă două juninci la prima fătare şi o bivoliţă cu viţelul, de a ajuns la un efectiv total de 20 de animale, cu tot cu tineret.

Dintr-o ruină a făcut o „pensiune” de 2 margarete!

Ferma lui este amenajată într-un fost sector zootehnic. A participat la o licitaţie cu vânzare şi şi-a atribuit trei grajduri de la fostulCAPRetiş, care ajunsese o ruină, fără acoperişuri şi instalaţiile, cu zidurile surpate. Spune că a dat pe ele circa 10 mii de euro; un preţ bun, după aprecierea sa, apoi le-a modernizat.

„Prima dată am făcut acoperişurile, am reparat pe unde se mai putea, apoi am înlocuit instalaţia de apă şi am montat adăpători automate. Au urmat şi celelalte, fosa septică, evacuarea dejecţiilor. Animalele mele au destulă mâncare, nu-s pretenţioase, la capătul grajdurilor este un mic lac unde se pot răcori. Pot spune că bivolii mei au parte de regim de… pensiune de 2 margarete”, precizează fermierul. 

Are suficient teren agricol!

Eugen Ţânţ are păşune suficientă pentru animalele sale. A cumpărat de la oameni pământ sau a făcut schimb de terenuri, aducând lângă fermă o suprafaţă de 36 de hectare. De asemenea, a mai închiriat de la primărie încă 20 de hectare din imaşul comunal, nu departe de sat. Pe lângă acestea, mai deţine câteva zeci de hectare de teren arabil în care cultivă: lucernă, grâu, porumb şi floarea-soarelui pentru furajarea animalelor sale.

Are şi utilajele necesare iar anul trecut şi-a permis să cumpere o combină Claas, să nu mai stea la mâna vecinilor, iar din toamnă şi-a propus să achiziţioneze încă un tractor de putere mai mare. Lucrările agricole şi le realizează singur!

Se mândreşte cu afacerea sa

„Nimeni nu credea că bivoliţele se vor învăţa atât de uşor să fie mulse cu instalaţia mecanică. Primele patru mulsori au fost ceva mai grele până s-au deprins. Acuma am 10 animale la muls, de două ori pe zi şi în total stângem până la 50 de litri de lapte zilnic. Cum termin de muls, iau laptele gras de la fermă, îl duc acasă, îi dau cheag şi îl prelucrez în sistem tradiţional. Am amenajat o sală cu minime dotări, care respectă regulile tehnologice şi de igienă şi, împreună cu soţia mea am început să facem produse lactate: telemea, caş, unt, caşcaval”, spune sibianul. 

Zilnic vinde produsele de acasă, duce telemeaua şi alte comenzi la un magazin din Agnita de trei ori pe săptămână, dar şi la Sighişoara, la două săptămâni, joia.

Ferma de familie îi asigură un trai decent

Crescătorul de bivoli din Retiş îşi doreşte să dezvolte afacerea, însă pe măsura acumulării de capital pe care să-l reinvestească. Ştie că o va lăsa pe mâni bune.

„Aş vrea pe viitor să mă extind şi să-i las ferma băiatului cel mare, Vlad. E la liceu în Agnita şi îi plac mult bivolii. Când nu-i la şcoală, vine şi mulge bivoliţele cu aparatul mecanic. Animalele l-au îndrăgit, când le strigă vin toate către el şi-şi aşează botul pe umărul lui în semn de afecţiune”,spune crescătorul din Sibiu.

În ferma de bivoli de la Retiş este implicată întreaga familie. Soţia se ocupă de partea de procesare, el de treburile câmpului şi ale zootehniei, iar copiii dau şi ei o mână de ajutor.

DE CE ESTE ATÂT DE APRECIAT LAPTELE DE BUBALINE?

În Ţara Făgăraşului bivoliţelor li se spune drigane. Sunt mai rezistente la boli decât vacile, iar laptele lor, în comparaţie cu cel de vacă, are de două ori mai multă grăsime, e mai săţios şi conţine cu până la 45% mai multe proteine şi cu 60% mai puţin colesterol.

Producţia este în jur de 1.700 litri pe lactaţie, laptele caracterizându-se printr-o culoare albă şi un gust plăcut, dulceag, puterea de smântânire fiind mai mică decât aceea a laptelui de vacă. Din laptele de bivoliţă se obţin preparate foarte apreciate: brânzeturile Mozzarella, Cheddar, brânză telemea.

Datorită conţinutului ridicat de grăsime (7-8%), ală­turi de cazeină, laptele de bivoliţă se foloseşte cu bune rezultate la fabricarea iaurtului.

SPRIJIN PENTRU BUBALINE

Cuantumul aferent Sprijinului cuplat în sectorul zootehnic (SCZ) pentru anul de cerere 2021 pentru specia bovine, categoria bivoliţe de lapte, este de 158,6102 euro pe cap/animal, adică 784,723 lei.

Termenul pentru autorizarea la plată a subvenţiilor pe 2021 este 30 iunie 2022.

Pentru anul 2020,SCZla bivolițe a fost de 160,3359 euro/cap de animal.

Caşul şi telemeaua din lapte de bivoliţă se vând cu 20, respectiv 22 de lei kilogramul iar laptele proaspăt cu 10 lei litrul. Untul gras costă 60 de lei kilogramul.

Vlad Ţânţ calcă pe urmele tatălui său şi se implică activ în ferma familiei

un articol de

MARIAN MUŞAT