Patrick Valmary s-a născut în Toulouse – Franța, iar în 2007 a descoperit România, țară a cărei agricultură vrea să o dezvolte în următorii cinci ani, după care se retrage din activitate, însă rămâne în România. 

Ferma: Care sunt diferențele între agricultura practicată în Franța și cea din România?

Patrick Valmary: Cea mai mare diferență este legată de mărimea exploatației. În România este o originalitate foarte puternică, este o țară unde avem ferme mari. Aici fracezii pot găsi un exemplu pentru ferme de 10.000, de 4.000, de 3.000 hectare. În Franța, majoritatea fermelor sunt de 200-300 ha, doar câteva ajung la 500 ha. 

La nivel de tehnologie, unii fermieri români sunt mai avansați decât francezii. Am producători care dețin tehnologii asemănătoare cu cele din Germania sau din Franța. În România, singura problemă este producția medie.

Ferma: Ce presupune practicarea unei agriculturi durabile?

Patrick Valmary: Agricultura durabilă este undeva la mijloc între agricultura intensivă și agricultura bio. Noi aducem tehnologii de agricultură bio în sistem intensiv. Dacă venim mereu să combatem chimic, putem crea rezistențe la boli și dăunători. AIDER a apărut acum trei ani din nevoia producătorilor de a schimba experiențe. A pornit ca o mare comunitate de francezi, iar acum în Asociația noastră avem scoțieni, belgieni, spanioli, portughezi, englezi, români, dar nu suficient de mulți. Cei mai mulți sunt tineri, avem o medie de vârstă de 35-37 de ani. Chiar dacă nu sunt atrași la început de agricultura bio sau durabilă, toți sunt atrași de schimb de experiență. Ceea ce lipsește în România este schimbul de informații între producători. Spre exemplu, în Franța sunt mulți consultanți care au misiunea de a duce informațiile la fiecare producător. 

Ferma: Ce practici testați?

Patrick Valmary: De exemplu, în privința porumbului irigat s-a ajuns la limită. Am uitat de rotația culturilor. Dacă facem numai porumb, pământul se sufocă. Asta înseamnă că este recomadat să amestecăm culturi irigate cu cele neirigate. Pământul n-a avut irigații la început. Un pământ foarte bogat în argilă are nevoie la un moment dat să aibă un ciclu natural de uscare, altfel structura lui se distruge. Și am multe cazuri în România unde în sistem de irigat permanent am stricat pământul. Ar trebui ca fermierul să practice și o rotație pentru a rezolva problema irigațiilor: la fiecare trei ani, unul să fie fără irigații. Acesta este un exemplu testat în ferma lui Arnaud Perrein, unde avem pământ cu mari probleme de băltire. 

Ferma: Care este soluția pentru un fermier specializat pe monocultură de porumb irigat?

Patrick Valmary: Ar trebui să facă, o dată la trei ani, o cultură de floarea-soarelui cu lucernă. Eu consider lucerna drept cel mai bun element care restructurează solul. Singura problemă este că la floarea-soarelui producția și venitul scad, pentru că această cultură nu valorifică irigațiile. Dar fermierii trebuie să accepte că o dată la trei ani va fi o cultură cu o scădere de cifră de afaceri, dar care va permite să obții randament ridicat la porumb după aceea. Principiul este să faci un calcul durabil. 

Ferma: Înverzirea este o soluție pentru agricultura durabilă?

Patrick Valmary: Pentru mine este o pasiune, nu pot avea o părere neutră. Eu practic acest sistem încă de acum cinci ani. În România am făcut anumite experimente privind înverzirea, covorul vegetal sau culturile intermediare, cu câțiva producători interesați și la Caussade Semences în cadrul cercetării. Covorul vegetal dezvoltă o viață permanentă în sol și aceasta ajută la dezvoltarea sistemului radicular al culturilor. Dar dacă nu ai o rădăcină puternică din mediul viu, nu se face recolta. Și multe probleme de randament sunt legate de deficiența de la nivelul rădăcinii, de fertilitatea solului. Am crezut că totul se poate compensa chimic, dar la un moment dat un fertilizant pe bază de azotat nu este asimilat de plantă. Primul pas pentru a reface producția este să repornim viața în sol cu covorul vegetal.

Odată cu pierderea zootehniei românești, am pierdut și introducerea leguminoaselor, cum este lucerna, în rotație. Aceasta este cultura cea mai potrivită pentru agricultura durabilă. Regenerează pământul, aduce viață în pământ, aduce azot organic. În plus, din punct de vedere al rotației, este important să punem o leguminoasă.

Ferma: Culturile verzi trebuie încorporate în sol?

Patrick Valmary: Dacă legea ne obligă să încorporăm masă verde, este o mare prostie. Pierdem efectul de protecție al pământului. Pentru a restructura solul, trebuie să lăsăm toate resturile vegetale la suprafață. Așa se asigură și afânarea terenului. Am stricat echilibrul solului cu plugul. Trebuie să repornim echilibru. Trebuie să mergem pe un drum mai integrat, mai natural, chimia nu poate aduce viață în sol. 

Ferma: Cum stabiliți amestecurile de specii agricole?

Patrick Valmary: Mecanismul este simplu, nu reinventăm roata. Aducem din Franța sau din America de Sud anumite tehnologii și le punem în practică aici și observăm care se potrivesc locului. În această zonă nu avem experiențe, tot ce aducem de afară trebuie acomodat pentru climat temperat continental. Asta cere un anumit timp, sunt mulți producători care au pierdut bani pe teste. 

În acest moment, testele se fac pentru a descoperi cel mai bun amestec în fiecare zonă. În zona de sud, cel mai bun amestec este cel de plante de primăvară (ovăz furajer, muștar, mazăre și măzăriche de primăvară). Mergem pe varianta de plante furajere, pentru că sunt mai rezistente la boli. Acest amestec se poate pune în august-septembrie. După, venim cu un amestec de iarnă (secară, trifoi, măzăriche de iarnă), care trebuie distrus cu o intervenție chimică. Le putem semăna din 15 august până la 15 noiembrie. 

Ferma: Care au fost cele mai interesante experiențe pe care le-ați făcut?

Patrick Valmary: În general, rezultate bune au fost obținute la amestecul diferitelor specii: rapiță furajeră, ovăz de nisip, secară, măzăriche, mazăre. O practică de succes este să semănăm floarea-soarelui în amestec cu lucernă sau cu trifoi alb. Se recoltează floarea-soarelui și rămâne covorul vegetal care va fi păstrat până anul următor, la cultura de porumb. Acesta este un sistem de cultură asociată. Este un experiment pe care l-am făcut. Acum am validat tehnologia.

Ferma: Semănatul se face cu aceleași utilaje?

Patrick Valmary: Da. Eu mă ghidez după faptul că trebuie să propunem o tehnologie care se poate face fără modificări sau costuri mari la producător. Dacă este nevoie de schimbarea tractorului sau a semănătorii, nimeni nu mai aplică tehnologia. Semănătorile trebuie adaptate puțin, noi folosim un microgranulator. Nu se pune o cantitate mare de lucernă, doar 2-3 kg/ha. Nu putem vorbi de creștere a producției în acest caz. Practica aceasta ajută doar la refacerea structurii solului. 

Ferma: Ce alte practici ar mai putea ajuta la o agricultură durabilă?

Patrick Valmary: Trebuie să încercăm să fim mai atenți la ce se întâmplă cu pământul. Fermierul trebuie să simtă, să asculte pământul, să asculte plantele. Am văzut multe cazuri în care fermierii au pregătit pământul impecabil, arăta foarte afânat. A venit o ploaie de 30 litri și terenul s-a întărit ca o autostradă. Aceasta este problema, cu cât lucrezi mai mult pământul, cu atât el va fi mai dur, pentru că a pierdut toate structurile naturale din el. 

Ferma: Arătura este recomandată sau nu?

Patrick Valmary: Eu nu recomand această lucrare, dar nu sunt total împotrivă. Cred că este o practică incompatibilă cu echilibrul solului. Cred că este mai bine să aerisim solul fără să inversăm straturile. În general, în sistemul de agricultură durabilă sau de conservare a solului se recomandă fără arătură. Este și mai ieftin. 

Ferma: Pentru acest an ce planuri aveți?

Patrick Valmary: Pentru AIDER vrem să pornim un program de întâlniri pe câmp. Să fie mici întâlniri, cu 5-6 fermieri, pentru a vedea teme mici, precum structura solului după lucernă. În fiecare sezon va fi o întâlnire specifică. Vom încerca să găsim toate competențele în zonă și dacă nu sunt, vom aduce din altă parte. În luna decembrie, la nivelul AIDER erau aproape 50.000 ha. Acum avem aproape 70.000 ha. Până la sfârșitul anului cred că ajungem la 100.000 ha.

Ferma: Ce alte experimente pregătiți în acest an?

Patrick Valmary: Vrem să putem face tratamente cu fungicide prin anticiparea riscului de boală. Avem un fermier francez care a dezvoltat un sistem de monitorizare. Face tot felul de algoritmi cu calcule de ploaie, cu istoric de boli. S-a jucat 20 de ani, a făcut notație și a monitorizat tot. Spre exemplu, știm că la grâu pentru a apărea o boală, trebuie să fie zece zile de ploaie și temperatura de 15-20 grade. El a dezvoltat o situație ca să ajutăm producătorii de la AIDER să știe când va fi momentul exact de contaminare. Cred că suntem singurii care putem afirma cu exactitate data unui tratament, utilizând această metodă. Membrii asociației primesc o notificare în care se specifică data optimă de tratament în funcție de stadiul culturii și de zonă. Scopul este să nu folosim toată doza de substanță, doar pe cea optimă. În Franța s-a făcut un studiu care spune că între un tratament bine poziționat și unul prost poziționat sunt între 500 și 700 kg de grâu la producție. 

Recomandăm și fertilizarea localizată, la rădăcină. Așa folosim o cantitate mai mică de îngrășământ la hectar, dar mai eficientă. 

Ferma: Cum ați ajuns în România?

Patrick Valmary: După tot felul de experiențe în Franța am vrut să cunosc altceva. Aveam un interes pentru o țară din Est, era un mister în această zonă. Am încercat în Rusia, în Ucraina, am stat în Ungaria doi ani. În 2007 m-am stabilit în România. M-au atras în primul rând țara și oamenii. Am simțit aici o posibilitate de a fi integrat din punct de vedere cultural. Am ales unde am simțit și apoi am văzut că pot face consultanță. Am început și colaborarea cu Caussade Semences.

Părinții mei au fost agricultori. Am urmat studii de agricultură și toată viața am fost implicat în agricultură. În Franța am fost consultant la două firme, tehnolog, apoi director În Franța am copiii, familia. A fost o alegere să mă despart de ei și cred că și ei profită de lipsa mea, așa toată familia mea a putut să descopere o altă Românie, o Românie de viitor, cu oameni extrem de iubitori, o agricultură puternică, o țară altfel decât imaginea proastă dată de televiziunea franceză. 

Ferma: Unde vă vedeți în următorii cinci ani?

Patrick Valmary: Timp de cinci ani am o datorie, aceea de a participa la implementarea sistemului de agricultură durabilă în România. Spun acest lucru pentru că am fost foarte implicat în sistemul intensiv și aș vrea să-mi ispășesc greșelile. Și după aceea, mă retrag din viața agitată în liniștea muntelui, în zona Herculane. Acolo, împreună cu un prieten român, am început un proiect de a păstra „un muzeu viu” de agricultură autentică, care e unică în UE.

Articol publicat in revista Ferma nr.7(168) 15 – 30 aprilie 2016