Pentru gurmanzi, şi nu numai, dar mai ales pentru cei ce apreciază bucătăria tradiţională românească, IndAgra a fost locul potrivit pentru a descoperi noi gusturi.
Zacusca de păstrăv a fost un mare „hit” anul acesta. Realizată după o reţetă păstrată de câteva generaţii, atestată acum ca produs tradiţional, aceasta „a atras multe guri” la standul Păstrăvăriei Doftana, unde mai puteai găsi păstrăv copt la jar şi afumat, cârnaţi de păstrăv şi chiar caviar, pentru cei cu gusturi rafinate.
„Ne asumăm şi riscurile, şi pierderile”
Este o afacere de familie, întreţinută însă cu multă trudă. „Sectorul piscicol, indiferent de specia la care am putea face referire, a fost lăsat de izbelişte de toţi cei care ne-au condus până acum. Este singura ramură a agriculturii care nu primeşte nici un fel de sprijin sau subvenţii de la statul român. Pentru noi, din păcate, nu s-a găsit nici o măsură de sprijin şi suntem discriminaţi din acest punct de vedere. Am reuşit totuşi să rezistăm pe piaţă şi să ne dezvoltăm afacerea prin forţe proprii, cu împrumuturi de la prieteni, de la bănci şi încercăm din răsputeri să supravieţuim. Noi ne asumăm totul, şi riscurile, şi pierderile”, ne spunea revoltat Vasile Lupu, proprietarul Păstrăvăriei Doftana din judeţul Prahova.
După cinci ani petrecuţi în Franţa, acesta a revenit în ţară pentru a investi în păstrăvăria pe care bunicul său o administra înainte de Revoluţie, dar care între timp fusese abandonată. Astăzi, procesează între 70 şi 80 de tone de peşte pe an şi se află în proces de conversie la acvacultura ecologică. „Sperăm ca până în luna februarie 2020 să obţinem această certificare. Momentan, deţinem cinci atestate, ca produs tradiţional sau produs montan. Vindem prin reţeaua proprie, iar peştele viu îl valorificăm în piaţa centrală din Câmpina, unde, la cererea clienţilor, îl putem eviscera. Este sută la sută pasiune, cu un foarte mic profit”, m-a asigurat proprietarul afacerii.
Avem nevoie de subvenţii!
Vasile Lupu se plânge şi de faptul că apa pentru irigaţii este gratuită, iar pentru piscicultură şi acvacultură este contra cost. ~n acelaşi timp, susţine că ar avea nevoie de subvenţie pentru curent. „Pentru că pompez apa şi am un consum mare de electricitate. De asemenea, de ce să plătesc apa, când eu o repun în circuit, că doar nu o îmbuteliez împreună cu peştii. Atunci haideţi să punem o taxă şi pe aerul pe care îl respiră caprele, oile, vacile. Că aici e oxigen gazos şi la mine se consumă oxigen lichid. Măcar să ni se subvenţioneze furajele, pentru că în România nu există producători de furaje pentru peşti. Totul vine din import. Am un furnizor din Austria, care este certificat bio, şi îmi cere să fac plăţile în avans. Dacă vrei să faci o carne de calitate, trebuie să asiguri furaje de calitate. Peştele meu este bio”, afirmă Vasile Lupu.
Vasile Lupu: „Participând la diferite târguri şi evenimente, am constatat că românii sunt interesaţi să consume peşte şi produse derivate. Pentru că sunt naturale, nu au nici un fel de conservanţi. Noi nu folosim în plus decât sare şi asta în cantităţi foarte mici”.
IMPORTĂM 8.500 TONE DE PĂSTRĂV ANUAL
Proprietarul Păstrăvăriei Doftana consideră că statul român ar trebui să facă mai mult pentru acvacultură. „Consumatorii ni i-am format noi, pentru că educaţia în ceea ce priveşte consumul de peşte este deficitară în România. E nevoie de campanii susţinute la nivel naţional. Noi importăm anual 120.000 de tone de peşte, crustacee şi alte vietăţi marine. Când fostul ministru Irimescu a spus că suntem o piaţă de mâna a doua, a avut dreptate. Din datele oficiale reiese că România importă la momentul actual 8.500 tone de păstrăv pe an. Iar la noi în supermarket nu găseşti păstrăv românesc, decât foarte rar. In condiţiile în care avem un bazin hidrografic foarte extins, unde am putea produce pentru toată Europa. E o bătaie de joc ce se întâmplă la noi”, constată Vasile Lupu.
Articol publicat în revista Ferma nr. 22/249 (ediţia 15-31 decembrie 2019)
