În această perioadă ciudată de fluctuaţie a preţului cărnii, Măsura 14 privind bunăstarea la păsări este binevenită pentru fermele avicole. ”Prin Măsura 14 se promoveză încurajarea în continuare a fermierilor cu scopul adoptării la scară largă a unor standarde ridicate de bunăstare a animalelor, garantându-se astfel păstrarea caracteristicilor şi creşterea calităţii produselor finale, care prin depăşirea semnificativă a standardelor comerciale minime aplicabile produselor de larg consum contribuie consistent la sănătatea publică, sănătatea animalelor sau a plantelor, bunăstarea animalelor şi la protecţia mediului. Sprijinul pentru bunăstarea animalelor are forma unei plăţi anuale fixe pe unitate vită mare (UVM) şi reprezintă o plată compensatorie pentru pierderile de venit şi costurile suplimentare suportate de fermieri”, se precizează în ghidul măsurii.

Ce prevede legislaţia?

Pentru a înţelege mai bine cui se adresează de fapt acest sprijin, trebuie să recapitulăm sistemele de creştere, care, conform legislaţiei naţionale şi europene, se împart după cum urmează:
Pentru găini ouătoare: Directiva Consiliului 1999/74/CE din 19 iulie 1999 formulează standardele minime privind protecţia: Găinilor ouătoare crescute în baterii (neîmbunătăţite şi îmbunătăţite) şi Găinilor ouătoare crescute la sol pe aşternut permanent cu acces liber în padoc şi în sisteme ecologice. Aceste reglementări se aplică oricărui producător de ouă, indiferent dacă ouăle sunt sau nu comercializate folosind un cod de identificare al metodei de producţie. Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 1907/90 (cu amendamentele ulterioare) formulează standardele de comercializare a ouălor. Cu respectarea anumitor condiţii, ouăle pot fi marcate astfel:
• numărul 3: ouă provenite de la găini crescute în baterii: la comercializarea ouălor nu se face distincţie între bateriile îmbunătăţite şi cele convenţionale.
• numărul 2: ouă provenite de la găini crescute la sol: creştere la sol pe aşternut permanent fără acces în padocuri.
• numărul 1: ouă provenite de la găini crescute în sistem extensiv (free range eggs): creştere pe aşternut permanent, cu acces liber în padoc.
• numărul 0: găini ouătoare crescute în sisteme ecologice (ferme ecologice).
Pentru pui de carne: Directiva Consiliului nr. 2007/43 din 28 iunie 2007 stabileşte o serie de standarde minime pentru protecţia puilor destinaţi producţiei de carne. Acestea se referă la respectarea anumitor condiţii, activităţi de inspecţie, monitorizare şi urmărire în sistemele de producţie intensivă. Standardele nu se aplică pentru creşterea la sol pe aşternut permanent, creşterea la sol cu acces liber în padocuri exterioare şi producţia ecologică de pui de carne.

Cerinţe privind densitatea

Conform directivei CE 2007/43, statele membre trebuie să se asigure că densitatea de populare într-o exploataţie sau în adăpostul unei exploataţii nu depăşeşte 33 kg/mp. Densitatea admisibilă de către autorităţi poate creşte până la 39 kg/mp, dacă proprietarul sau crescătorul respectă anumite cerinţe suplimentare.

Care e realitatea în fermele din România?

Având în vedere condiţiile de climat şi dotările tehnologice din fermele din România, este de aşteptat ca unele exploataţii să funcţioneze la limita inferioară a densităţii de populare (33 kg/mp), iar altele să fie capabile să îndeplinească cerinţele pentru limita superioară a densităţii de populare admisibile – 39 kg/mp.
• Directiva 43/2007/CE permite o densitate de populare sporită până la maxim 42 kg/mp, dacă sunt îndeplinite standarde excepţionale privind bunăstarea, pentru o perioadă îndelungată de timp. În prezent, aplicarea acestei derogări în România nu este realistă, dar este posibil ca unele exploataţii noi şi cu un management performant să îndeplinească aceste criterii privind densitatea sporită. În cazul în care proprietarul sau crescătorul doreşte să aplice o densitate de populare mai mare de 33 kg/mp greutate în viu, acest lucru trebuie comunicat autorităţilor competente cu cel puţin 15 zile înainte de popularea adăpostului.
• Regulamentul CE nr 543/2008 stabileşte standardele de comercializare a puilor de carne crescuţi în “sisteme extensive în spaţii închise (creştere la sol pe aşternut permanent)” şi “sisteme extensive – creştere la sol cu acces liber în padoc (free range)”. Regulamentul Consiliului (CE) nr. 834/2007 din 28 iunie 2007 privind producţia ecologică şi Regulamentul Comisiei (CE) nr. 889/2008 din 5 septembrie 2008 stabilesc normele pentru producţia ecologică de pui de carne.

Sisteme excluse de la finanţare

Pentru a beneficia de sprijin prin Măsura 14 – Bunăstarea animalelor este prevăzută condiţia: ”prin depăşirea semnificativă a standardelor comerciale minime aplicabile”. Aşadar, sistemele de creştere pentru găini ouătoare: numărul 1 şi numărul 0 NU se încadrează în această măsură! Nici puii de carne crescuţi în “sisteme extensive în spaţii închise (creştere la sol pe aşternut permanent)”, în “sisteme extensive – creştere la sol cu acces liber în padoc (free range)” şi pentru producţia ecologică nu se încadrează. De ce? Deoarece condiţiile tehnice de creştere şi exploatare sunt la limita superioară, fiind adoptate benevol de către fermier pentru a obţine un produs premium.
Aşadar, dragi fermieri, Măsura 14 – Bunăstarea animalelor pentru păsări se adresează numai fermierilor care practică sistemul de creştere intensiv, pentru a asigura condiţii mai bune puilor privind noxele şi densitatea, lucruri care se realizează pentru sistemele alternative enumerate anterior, prin obligativitatea respectări unor măsuri tehnologice pentru a putea vinde pe piaţă acele produse.

NORME EUROPENE PENTRU PUII DE CARNE
• Regulamentul CE nr. 543/2008 stabileşte standardele de comercializare a puilor de carne crescuţi în “sisteme extensive în spaţii închise (creştere la sol pe aşternut permanent)” şi “sisteme extensive – creştere la sol cu acces liber în padoc (free range)”.
• Regulamentul Consiliului (CE) nr. 834/2007 din 28 iunie 2007 privind producţia ecologică.
• Regulamentul Comisiei (CE) nr. 889/2008 din 5 septembrie 2008 stabilesc normele pentru producţia ecologică de pui de carne.

un articol de
LEONARD CONSTANTIN STAFIE