Probabil că în acest caz se confirmă cel mai bine zicala „Drumul spre Iad este pavat cu cele mai bune intenții”.
Cu toții știm deja de noul Plan Național Strategic (PNS) și de cerințele obligatorii pe care trebuie să le îndeplinească fermierii pentru a încasa subvențiile. Cu toții știm de codul pentru bune condiții agricole și de mediu (GAEC – Good Agriculture and Environment Conditions) și ceea ce implică acest lucru.
În acest articol mă voi opri asupra GAEC 8.
CE CONDIȚII TREBUIE RESPECTATE PENTRU GAEC 8?
Citez exact cum scrie la carte: „Se asigură ponderea minimă de cel puțin 4% din terenul arabil la nivel de exploatație alocat zonelor sau elementelor neproductive, inclusiv terenuri lăsate pârloagă. Opțional, fermierul poate asigura o pondere minimă de cel puțin 7% din terenul arabil la nivel de exploatație, dacă acesta include culturi fixatoare de azot, cultivate fără utilizarea de produse de protecție a plantelor, din care 3% reprezintă terenuri lăsate pârloagă sau elemente neproductive”.
Deci, cum am da-o, conform GAEC 8, în fiecare an, fermierul trebuie să lase necultivate câteva procente din suprafața terenului arabil. Dar aici mai intervin și alte ecoscheme, care au și ele ca cerințe lăsarea unui anumit procent din teren, necultivat.
RĂȚIȘOARA NU A AUZIT DE GAEC!
Din păcate pentru fermieri, rățișoara porumbului (Tanymecus dilaticollis) nu a auzit și, cel mai probabil, nu are nici o treabă cu Green Deal, cu noulPNS, cu GAEC-urile și cu ecoschemele.
Dacă vorbim strict despre sol, ecoschemele vin în ajutorul dăunătorului. Din acest punct de vedere nu avem ce să contestăm referitor la cerințele ca un anumit procent din teren să nu fie cultivat iar alt procent să fie cultivat cu culturi fixatoare de azot.
Dacă vorbim strict de pârloage, din păcate acestea oferă condiții foarte bune pentru înmulțirea insectelor dăunătoare, inclusiv rățișoara porumbului (T. dilaticollis).
Marea problemă este că acest dăunător e polifag, în România fiind semnalat la 36 de specii de plante gazdă, din diferite familii botanice. Pe lângă porumb, floarea soarelui, cereale sau soia, gândacii mai au „în meniu” diferite specii de buruieni, cum ar fi pălămida, costreiul, mohorul chiar și cornuții. Adică fix ce buruieni am avea în pârloaga lăsată, pentru respectarea cererilor de eco-condiționalitate.
PÂRLOAGA, FOCAR DE INFESTARE
Dintre toate speciile de buruieni, pălămida (Cirsium arvense) asigură cele mai bune condiții, atât pentru hrana adulților, dar și pentru hrana larvelor. Acestea din urmă se hrănesc cu rădăcinile porumbului, fără să producă pagube economice semnificative (din contră).
Însă, mai pe românește, pârloagele pot să fie focar de infestare, din cauza speciilor de buruieni care se dezvoltă nestingherite și care, la rândul lor, asigură condiții foarte bune pentru insectele dăunătoare polifage, inclusiv rățișoara porumbului. Iată de ce, nu cred că este o soluție foarte bună să se lase terenuri necultivate, în zonele foarte favorabile rățișoarei porumbului, unde rezerva biologică a acestei specii este foarte ridicată.
Cu toții vrem să protejăm mediul înconjurător, dar impactul ecoschemelor asupra agriculturii ar trebui să fie foarte bine studiat. Cu bune intenții, putem crea dezechilibre și mai mari, în timp.
MĂSURILE TREBUIE ADAPTATE LA SPECIFICUL LOCAL!
Nu putem lua aceleași măsuri peste tot în Europa, din pricina faptului că există o variabilitate foarte mare de condiții de climă, sol și de biodiversitate la nivel local. Dacă în zona noastră geografică ne confruntăm cu o rezervă foarte mare de boli, buruieni sau dăunători, nu același lucru se poate spune despre Europa de Vest. Au și ei alte probleme, diferite de ale noastre. Tocmai de aceea, sunt de părere că eco-condiționalitățile trebuie aplicate diferențiat, în funcție de rezerva de agenți de dăunare!
În niciun caz, măsura cu lăsarea unui anumit procent din teren, necultivat, nu ar contribui la scăderea rezervei biologice a rățișoarei porumbului, din contră! Mai ales în condițiile în care, șansele ca de la anul să se mai acorde derogare pentru tratamentul semințelor de porumb și floarea soarelui cu insecticide neonicotinoide să fie din ce în ce mai scăzute, având în vedere hotărârea Curții de Justiţie a UE, din luna ianuarie.
În aceste condiții, creșterea suprafețelor lăsate în pârloagă ar avea efecte negative, pe termen scurt și mediu, pentru cultivatorii de porumb și floarea soarelui, din cauza creșterii și mai mare a rezervei biologice a acestui dăunător.
ROTAȚIA, CEA MAI BUNĂ MĂSURĂ!
Din punct de vedere al protecției plantelor, cea mai corectă cerință este cea de la GAEC 7, cu rotația culturilor. Acest lucru a fost demonstat de zeci de ani, în urma cercetărilor efectuate atât la noi în țară cât și peste hotare. Din păcate, în prezent, se practică rotații scurte sau monocultură (porumb după porumb) din rațiuni economice. Moncultura vine „la pachet” cu creșterea rezervei biologice a diferitelor specii de insecte dăunătoare, inclusiv rățișoara porumbului.
Poate ar fi bine, ca pe viitor, când se mai elaborează planuri naționale strategice, să fie întrebați și specialiștii în protecția plantelor (puțini câți au mai rămas), referitor la impactul posibilelor (eco)măsuri asupra rezervei biologice de boli, buruieni sau dăunători!
ESTE NEVOIE DE ECHILIBRU!
Cu toții vrem o Natură cât mai curată, dar în același timp avem nevoie și de Hrană. Iar aceasta nu poate fi asigurată de fermieri aduși la limita supraviețuirii economice din cauza diferitelor tipuri de eco-scheme, unele dintre ele fără fundament științific… În tot ceea ce facem, trebuie să existe un echilibru!
INSECTELE ÎȘI VĂD DE TREABA LOR!
De milioane de ani, de când au apărut pe această planetă, gândacii speciei Tanymecus dilaticollis se ghidează după aceleși legi, cele ale Naturii. În princial insectele se hrănesc și se înmulțesc. Două lucruri foarte simple, pe care aceste viețuitoare, inclusiv rățișoara porumbului le fac aproape la perfecțiune! Insectele nu au nici o treabă cu legile date de oameni, nici măcar cu legile economiei, toate aceste sunt egale cu zero în lumea insectelor!
un articol de
EMIL GEORGESCU
INCDA Fundulea
