Agronom şi expert în agricultura regenerativă, cu o vastă experienţă în sectorul agricol românesc, Paolo Barchetta atrage atenţia asupra unor probleme esenţiale care afectează sustenabilitatea exploataţiilor agricole din România.

Potrivit acestuia, costurile generale din fermă sunt principalele obstacole care ameninţă viabilitatea exploataţiilor, indiferent de dimensiunile acestora. „Pentru că, dacă eu am un cost de producţie la grâu, de exemplu, de 750 de euro la hectar, aia nu te omoară. În schimb, ceea ce pune cu adevărat presiune pe fermieri sunt ratele la bănci, amortizările sau leasingul pentru utilajele achiziţionate”, explică Barchetta.

Lipsa unui echilibrului financiar

În opinia sa, fermierii în general se confruntă cu probleme de gestionare financiară. „Fermierii s-au îndatorat prea mult! Iar asta este valabil nu doar pentru fermele mici, ci şi pentru cele de mari dimensiuni. Mulţi fermieri nu ştiu să-şi ţină contabilitatea cum trebuie. Sunt unii care exagerează cu sumele alocate pentru investiţii. Pe de altă parte, sunt şi fermieri care ţin mâinile în buzunar şi nu investesc aproape nimic în dezvoltarea fermei, ceea ce este o greşeală pentru că, la un moment dat, vei colapsa”, adaugă specialistul.

Barchetta susţine că e nevoie de un anumit echilibru în gestionarea banilor iar puţini sunt cei care, cu adevărat, ştiu să gestioneze costurile din fermă.

Problema procesării

Agronomul italian consideră că una dintre cele mai mari provocări pentru agricultura românească este lipsa de valoare adăugată prin procesare. „Avem o mare problemă cu procesarea în România. Iar aici există anumite nuanţe. În primul rând, trebuie să ştii ce procesezi. Dacă eu mă apuc de procesare şi intru în competiţie directă cu producătorii germani, francezi sau italieni, nu voi avea nicio şansă de reuşită”, argumentează el.

Paolo Barchetta sugerează că soluţia ar putea consta în colaborarea cu marile lanţuri de distribuţie. „Singurul lucru ce l-aş putea face ar fi să intru în legătură cu un grup de mare distribuţie şi să produc pentru lanţurile de supermarket, sub brandurile proprii ale retailerilor. Să am o logistică diferită şi să fiu astfel mai competitiv”, precizeză acesta.

Protejarea produselor româneşti

O altă direcţie importantă pentru dezvoltarea agriculturii româneşti este reprezentată de promovarea produselor locale pe piaţa internaţională. „Prea puţine alimente româneşti sunt astăzi etichetate cu protecţie geografică. Începerea procesării industriale a alimentelor şi identificarea unor caracteristici care să pună în valoare producţia locală au fost paşi esenţiali pentru Italia încă din anii ’60. Degeaba ai cele mai bune alimente dacă nimeni nu te cunoaşte”, a ţinut să menţioneze reputatul specialist.

Crearea unui cadru legislativ care să impună ca cel puţin 50% din produsele comercializate în supermarketuri sub brand propriu să fie de provenienţă românească, ar putea fi o soluţie. „Dacă românii se apucă acum de procesare, piaţa este deja ocupată. De aceea, e nevoie să se intre doar pe anumite segmente de piaţă. Iar abia atunci poţi să speri să devii cineva în zece ani”, conchide Paolo Barchetta.

Vezi un interviu VIDEO cu Paolo Barchetta:
SFATURI PENTRU PRIMII PAŞI ÎN AGRICULTURA BIOLOGICĂ