OMUL - elementul cheie pentru profitabilitatea fermei - Revista Ferma
6 minute de citit

OMUL – elementul cheie pentru profitabilitatea fermei

Foto 1 iStock 1350796429 dusanpetkovic OMUL - elementul cheie pentru profitabilitatea fermei
foto: iStock.com/dusanpetkovic

Aşa cum am spus-o de atâtea ori, implementarea triadei „masă – casă – rasă” rămâne doar o poveste frumoasă atât timp cât vom ignora cel mai important element al succesului fermei – omul!

Performanţele reproductive ale efectivului de femele reprezintă cheia succesului economic al oricărei ferme comerciale de producere a cărnii de porc. Asta pentru că, evident, numai dacă producem purcei ne putem aştepta să vindem porci către abatoare. Ca atare, rezultatele productive depind în mod constant şi nemijlocit de cele reproductive.

3 reguli de aur ale eficienţei reproducţiei

Abordarea oricăror investigaţii privitoare la eficienţa reproducţiei în fermele de porci ar trebui totuşi să pornească de la respectarea a 3 reguli de aur:

  1. Nu schimba ceea ce funcţionează!
  2. Nu există 2 ferme de porci identice!
  3. Majoritatea problemelor din fermă se datorează omului!

Pornind de aici, vom încerca în continuare să ne referim doar la câteva elemente esenţiale în controlul echilibrului dintre producţie şi reproducţie.

Analiza parametrilor reproductivi ai fermei

Orice fermă comercială ar trebui să aibă un sistem de înregistrare a principalilor parametri ce caracterizează eficienţa fluxului reproductiv. E un element fundamental! Dar să nu uităm că valoarea datelor înregistrate depinde 100% de cel care le notează, iar cel care notează nu poate pune pe hârtie decât ceea ce vede!

Însă, adevărata valoare a înregistrării acestor informaţii constă în analiza dinamică a acestora, de-a lungul timpului. Fără o astfel de analiză nu putem să ne dăm seama de tendinţa unui anumit parametru şi, implicit, luăm decizii de moment, „pompieristice”!

De reţinut că orice investigaţie a infertilităţii la un moment dat se referă doar la 10-15% din efectivul matcă, în timp ce 75% din acesta va avea o rată normală a concepţiei, respectiv a fătării.

Nutriţie şi reproducţie

Oricât ne-am dori, nu avem cum să scăpăm de interdependenţa dintre aceste două elemente. Adoptarea unei strategii de nutriţie a femelelor, care să pornească de la premisa maximizării performanţelor pe toată durata vieţii productive, este esenţială.

Din perspectiva reproducţiei, furajarea în timpul lactaţiei este, probabil, cea mai importantă. De fapt, atingerea obiectivului de furajare la discreţie din ziua 10 a lactaţiei ar trebui să devină o regulă.

Scroafele cu purcei mulţi vor pierde greutate pe durata lactaţiei, iar minimalizarea acestui efect ar trebui, de asemenea, să fie sub o permanentă monitorizare. De ce? Pentru că maturizarea foliculilor ovarieni se accelerează masiv în a doua parte a lactaţiei, perioadă ce se suprapune cu creşterea consumului de lapte al purceilor. În consecinţă, va trebui să stimulăm apetitul scroafei prin toate mijloacele şi „trucurile” posibile!

În acelaşi context, furajarea în exces pe perioada de gestaţie s-a dovedit a conduce la o reducere a apetitului în lactaţie. La fel de adevărat însă e şi faptul că scroafele care au intrat „slabe” la fătare au puţine şanse de a recupera vreodată greutatea pierdută.

Furajarea în perioada de „aşteptare”

Acesta este un alt element crucial pentru bunul mers al funcţiei de reproducţie a femelelor, pentru că acum se pregăteşte de fapt următoarea „recoltă” de purcei, la următoarea fătare. Ca atare, în acest interval de timp li se oferă scroafelor acelaşi furaj de lactaţie. De ce? Pentru că realitatea biologică e următoarea: separarea purceilor de scroafă determină involuţia glandei mamare şi startul noului ciclu ovarian, şi nu reducerea consumului de furaj!

Mai mult decât atât, există dovezi că greutatea purcelului la fătare este influenţată de corectitudinea alimentaţiei în această perioadă şi mai puţin de unde anume, în uter, are loc implantarea embrionului. Iar o greutate mică la fătare înseamnă, de cele mai multe ori, o şansă limitată de supravieţuire a purcelului până la livrare, un spor zilnic mai redus, dar şi mai multă grăsime în carcasă.

Refacerea condiţiei fizice a scroafei înainte de fătare

După inseminare, alimentaţia scroafei rămâne la fel de importantă. Dacă în perioada căldurilor femela îşi reduce consumul de furaj în mod natural, aceasta conducând, uneori, la o pierdere semnificativă în greutate, după montă este bine să se inducă o furajare care să susţină evoluţia embrionilor. Ulterior, furajarea cu raţii de gestaţie are ca unitate de măsură, dar şi ca reper, condiţia fizică a scroafei. Obiectivul ar fi ca, înainte de fătare, scorul condiţiei fizice să ajungă la valoarea de 3.5. La modul ideal, refacerea condiţiei fizice a scroafei ar trebui să se realizeze până la mijlocul celui de-al 2-lea trimestru de gestaţie. Asta, deoarece s-a dovedit experimental faptul că, o creştere a cantităţii de furaj oferit sau a densităţii raţiei, în ultimul trimestru al gestaţiei, conduce la o creştere a greutăţii purceilor şi la stimularea dezvoltării glandei mamare.

Pe de altă parte, suprafurajarea în acest interval conduce la îngrăşarea excesivă a scroafelor, cu efecte nefaste asupra uşurinţei fătării, dar şi la apariţia mamitelor, metritelor şi agalaxiei.

Problema condiţiei fizice a scroafelor la fătare este una legată exclusiv de calitatea personalului care ar trebui să monitorizeze permanent acest parametru şi, implicit, să furajeze corect animalele. Însă, în care dintre fermele noastre, oamenii sunt cu adevărat instruiţi în acest sens?

CU OCHII PE EFECTIVUL MATCĂ

4 indicatori ai productivității scroafelor…

În esenţă, productivitatea efectivului matcă este evaluată prin următorii patru indicatori:

  • Numărul de fătări pe an per scroafă;
  • Numărul de purcei per fătare;
  • Viabilitatea purceilor de la naştere la livrare;
  • Longevitatea femelelor, respectiv producţia de carne (în viu) pe toată durata vieţii productive.

… și câteva erori manageriale

Or, toţi aceşti indicatori depind de eficienţa reproducţiei la nivel de fermă, eficienţă care, de cele mai multe ori, este denaturată de erori manageriale multiple, pornind de la lipsa investiţiilor în infrastructura fermei, absenţa unui program coerent de pregătire profesională a personalului sau, şi mai grav, tratarea subiectului „nutriţie” într-o manieră tipic românească: „lasă că e bine şi aşa… rău!”

Cisteste si...

Recomandările redacției
Ultimele articole
Citește mai multe știri →