Deși este o practică din ce în ce mai des întâlnită în rândul fermierilor autohtoni, utilizarea dronelor agricole reprezintă „o zonă gri”, deoarece România nu a adoptat încă o legislație specifică pentru acest tip de activitate.

Astfel, în actualul context legal folosirea dronelor ar trebui să se supună acelorași norme și reglementări care se aplică avioanelor utilitare, iar fermierii ar trebui să ceară aprobare de la autoritatea aeronautică civilă pe baza unui plan de zbor. Însă, mulți dintre cei care realizează aplicarea tratamentelor cu drona nu știu că ar trebui să o declare, să o înregistreze și să ceară autorizație pentru efectuarea fiecărui zbor.

Despre acest vid legislativ și modul în care ar putea fi el rezolvat, am discutat cu Oana Mihai-Florea, fermieră din județul Constanța și membră a think-thank-ului Agrinnovator, organizație ce intenționează să propună factorilor decidenți un prim cadru legal dedicat utilizării dronelor în agricultură.

Din punct de vedere legal, orice fermier care folosește astăzi o dronă agricolă se află la limita legii!

Absolventă a facultății de Drept, dar și a Universității de Științe Agronomice și Medicină Veterinară din București, tânăra în vârstă de 35 de ani, lucrează alături de familie o suprafață de 650 de hectare de teren arabil (cultură mare) în localitatea Săcele (jud. Constanța).

Anul trecut, alături de alți tineri fermieri, membri ai organizației Agrinnovator, a participat la redactarea Ghidului pentru Digitalizarea Agriculturii, iar în prezent a ales să coordoneze un grup de lucru dedicat legislației privind utilizarea dronelor agricole.

„Dronele agricole sunt o tehnologie deosebit de eficientă în lucru, însă ceea ce ne lipsește este un cadrul legislativ specific. Pare greu de crezut, însă, în acest moment legea este cât se poate de restrictivă, pentru că nu există o diferențiere între utilizarea unui avion utilitar și a unei drone”, spune Oana Mihai-Florea.

”Practic, din punct de vedere legal, orice fermier care folosește astăzi o dronă agricolă se află la limita legii, iar dacă acea dronă nu este înregistrată și declarată, utilizarea ei ar putea fi considerată chiar ilegală. E un gol în legislație cu care tot mai mulți colegi de breaslă se confruntă și la nivel de think-thank ne-am propus să venim cu o soluție: să redactăm o propunere legislativă pe care să se poată lucra rapid pentru a avea într-un timp cât mai scurt o lege adoptată și implementată. Având și studii juridice alături de cele agronomice, colegii au considerat că sunt omul cel mai potrivit pentru a coordona acest proiect.

În momentul de față îmi conturez echipa cu care voi lucra, suntem 5 oameni și sper să fim mai mulți, pentru că e important să avem expertiză din mai multe direcții (agronomie, legislație, IT, aeronautică, etc). Concomitent mă ocup de partea de research, caut, analizez și compar modul în care alte state au abordat această problemă.

La nivel de think-thank aceasta ar fi a doua propunere legislativă, după ce am reușit în 2022-2023 să convingem factorii decidenți să introducă în nomenclator profesia de Specialist în Informatică Agricolă. Având deja acest precedent, avem încredere că vom putea veni și cu un aport important și în ce privește legislația dronelor”, ne-a explicat Oana Mihai-Florea.

Cum vă doriți să arate viitoarea legislație a dronelor agricole?

„Pentru mine personal și cred că același lucru este valid și pentru ceilalți colegi este important să avem o legislație cât mai coerentă și cât mai eficientă pentru activitatea derulată de fermieri.  În acest moment legislația din România nu face diferența între aplicarea tratamentelor avio (cu avionul utilitar) și aplicarea tratamentelor cu drona.

În prezent dacă vrei să utilizezi o dronă în mod legal, ar trebui să ceri autorizație de la autoritatea aeronautică și de la turnurile de control care operează în zona fermei tale. În mod cert actuala legislație nu este deloc adaptată utilizării dronelor agricole și pot apărea diverse probleme sau chiar abuzuri.

De cealaltă parte mulți fermieri care au drone nici măcar nu știu că ar trebui să o declare, să o înregistreze și să ceară autorizație pentru fiecare zbor. Este evident că mai devreme sau mai târziu se va impune o legislație care să reglementeze utilizarea dronelor agricole, iar ceea ce ne dorim noi este ca o astfel de legislație să permită fermierilor să folosească în siguranță acest instrument atunci când au nevoie de el”, a adăugat tânăra.

Care e situația României comparativ cu statele din jur?

„Ungaria și Bulgaria au deja legi dedicate utilizării dronelor, care fac inclusiv diferențiere între diversele tipuri de drone (de la cele mici folosite doar pentru filmare și colectare de date, până la cele mari, care sunt dotate cu rezervoare de substanță și duze de pulverizare). 

Noi ne putem inspira de la ei, dar în egală măsură putem să și învățăm din greșelile lor. De exemplu, în ambele țări utilizarea dronelor este condiționată de obținerea unui certificat de competențe (nu e suficient să deții drona, trebuie să ai și un fel de permis de conducere a dronei), însă în Ungaria există un singur organism care școlarizează și emite aceste permise. S-a ajuns cumva la un monopol care condiționează posesorii de drone să plătească sume importante pentru a le utiliza.

De partea cealaltă Bulgaria, a adoptat în această primăvară o legislație cu mult mai prietenoasă pentru fermieri. Mai precis, fermierii nu sunt obligați să facă o anumită școlarizare pentru utilizarea dronelor, pot învăța și singuri sau pot cer furnizorului dronei să îi învețe să o folosească. În continuarea este necesar să ai o certificare pentru a opera o dronă, dar obținerea ei se face mult mai ușor: efectiv înveți niște noțiuni de bază și dai o probă de zbor. Față de Ungaria nu e necesar să ai un fel de brevet de tehnician de dronă, decât dacă intenționezi să faci acest lucru la nivel de profesie, adică să ai o firmă care face prestări servicii cu drona.

La fel, în Bulgaria, dacă nu depășești o anumită altitudine, nu trebuie să anunți fiecare zbor în parte, este suficient ca alături de evidența tratamentelor să fie ținută și o evidență a zborurilor la nivelul fiecărei ferme în parte, sau la nivelul fiecărui posesor de dronă agricolă.

Până la urmă dacă este să fim realiști, a utiliza o dronă nu este la fel de complicat precum a pilota un avion, iar fermierul o va utiliza pe propriile parcele doar în anumite perioade ale anului, special pentru anumite tratamente sau operațiuni în câmp. Este cumva absurd ca legislația dronelor agricole și utilitare să fie la fel de restrictivă precum cea destinată avioanelor și elicopterelor”, ne-a explicat Oana Mihai-Florea.

Înregistrarea dronelor și certificarea operatorilor sunt elemente de siguranță

Totodată tânăra a subliniat că în state precum Marea Britanie sau Brazilia, care au deja experiență în aplicarea tratamentelor cu drone, securitatea și siguranța în lucru sunt aspecte importante ale cadrului legal:

„Este logic și normal ca dronele să fie declarate și înregistrate, iar operatorul să dovedească printr-un certificat că are anumite competențe. Gândiți-vă că până și cu o dronă de filmare, o dronă mică, se pot produce accidente dacă nu este operată corespunzător.

La fel, este normal să existe o evidență a zborurilor, a traseelor urmate, a tipului de dronă utilizată, a perioadelor de service și mentenanță, etc. O dronă de 60 de litri, dacă se prăbușește, poate provoca daune importante. 

Însă, de partea cealaltă, nici nu poți pretinde ca pentru fiecare operațiune pe care fermierul o face în câmp acesta să ceară autorizație de zbor de la autoritatea aeronautică și de la turnurile de control”.

Utilizarea dronelor în agricultură are și implicații fitosanitare

„Însă dincolo de legislația privind pilotarea dronelor sunt necesare și norme fito-sanitare specifice. În lipsa unui cadru legislativ nu știm exact ce doze și ce concentrații ar trebui folosite în aplicarea cu drona. În diverse medii, mulți critică acest lucru și îl folosesc ca un argument împotriva folosirii dronelor (fie că aplicarea ar fi ineficientă, fie că ea ar fi prea concentrată).

Majoritatea studiilor efectuate în țările care folosesc de mai mult timp și pe scară mai largă dronele agricole, arată însă că dronele sunt cât se poate de eficiente, iar drift-ul (pierderile de substanță provocate de vânt) sunt mai reduse decât în cazul tratamentelor aplicate cu avionul și comparativ similare cu cele ale unui sprayer terestru.

În plus, cu drona se intervine cel mai adesea punctual, doar atunci când trebuie și unde trebuie, printr-o aplicare spot. Deci și pe acest aspect, mai devreme sau mai târziu va trebui să existe o legislație.

Ceea ce noi vom propune în textul nostru va fi să se facă o diferențiere între cele 3 tipuri de aplicare: cu avionul, cu drona și terestru, urmând ca producătorii de substanțe să noteze dozele pentru fiecare dintre ele”, a afirmat Oana Mihai-Florea.

Certificări diferite pentru operatorii din ferme și prestatorii de servicii

În egală măsură, pentru a ușura activitatea fermierilor, tânăra consideră că ar trebui să existe două tipuri diferite de certificare: una pentru operatorul dintr-o fermă și una pentru prestatorul de servicii. Prima ar urma să fie mai facil de obținut, dar limitată la suprafețele fermei unde persoana activează, în timp ce cea de-a doua ar trebui să implice o pregătire mai amplă, însă ar permite deținătorului să opereze în ferme diferite.

„Atunci când operezi pe aceleași suprafețe majoritatea factorilor de risc îți sunt cunoscuți: știi unde sunt pomi, unde sunt fire, unde sunt drumurile, unde sunt probleme de semnal etc. Însă, atunci când operatorul lucrează mereu la o altă locație, pe o altă solă, atunci el va trebui să fie pregătit pentru orice situație și orice risc.

De aceea cred că este necesar să avem două certificări diferite: una pentru fermieri și operatori individuali și una pentru prestatorii de servicii”, a explicat tânăra.

Un spațiu de liberă practică pentru fermieri pe baza suprafețelor declarate la APIA

Totuși conform Oanei principala problemă cu care se confruntă astăzi fermierii o reprezintă aprobările de zbor, iar pentru rezolvarea acestei situații ar urma să fie stabilit un spațiu de liberă practică.

„Ne dorim să nu mai fie necesar să ai aprobare pentru fiecare tratament și fiecare zbor în parte. De aceea ne gândim la o formulă prin care, pe baza datelor de la APIA un fermier care și-a înregistrat drona și care are operatori certificați să poată folosi drona oricând este necesar pe suprafața parcelelor lui. Desigur, vor trebui definite o serie de limite, precum înălțimea maximă de lucru sau distanța maximă față de operator.

În actualele condiții legale, teoretic un fermier, odată ce a identificat o problemă în câmp (un dăunător sau o boală) trebuie să ceară aprobare de zbor și abia apoi, dacă i se acordă să folosească drona. Ori, până se obține acea aprobare pot trece zile, iar cultura poate fi afectată pe suprafețe mult mai largi.

Ceea ce ne dorim este să existe un spațiu de liberă practică, care să îi permită fermierului să intervină în cel mai scurt timp posibil”, a încheiat tânăra.