Manx Loaghtan, una dintre cele mai vechi rase de oi din Regatul Unit se confruntă cu un risc major de dispariție, potrivit celor mai recente date statistice şi a fost inclusă pe lista de supraveghere a raselor rare (Watchlist) publicată de organizația britanică Rare Breeds Survival Trust (RBST).
Rase istorice de oi cu populații în declin
Rasa Manx Loaghtan, originară de pe Insula Man și cunoscută pentru lâna brun-roșiatică și coarnele sale multiple, a înregistrat o scădere de 34% a efectivului matcă de rasă pură din anul 2022 şi până în prezent.
Populația de oi Manx Loaghtan este acum la cel mai scăzut nivel din ultimii 25 de ani.
Crescătoarea Ruth Meade de la ferma Red Mie din nordul insulei Man crește oi Manx Loaghtan de 16 ani împreună cu soțul ei și au aproximativ 100 de oi. O scădere semnificativă a efectivului acestei rase s-a înregistrat după desființarea anual trecut a unei ferme care creștea cca. 1.000 de animale, ceea ce reprezintă o treime din efectivele locale.
Organizaţia Rare Breeds Survival Trust solicită guvernului britanic să reia măsurile pentru conservarea raselor autohtone, precum şi organizarea unui forum de coordonare între autorități și organizațiile agricole, menit să protejeze aceste rase valoroase.
Prin proiecte interesante, Grupul de crescători ai Manx Loaghtan susţine această rasă originară din Insulele Britanice, care continuă să-şi demonstreze caracteristicile în ceea ce privește calitatea lânii, a cărnii de miel și oaie, instinctele materne și a pășunatul conservativ care dăinuie de secole.
Coarne multiple – efectul unei mutaţii genetice
Manx Loaghtan este o rasă cu mai multe coarne, cu două sau patru coarne atât la oi, cât și la berbeci, deși ocazional apar oi fără coarne.
Apariţia mai multor perechi de coarne (2 sau 3 perechi, respectiv 4 saau 6 coarne) se datorează efectului unei gene care divizează mugurele de corn.
Gena de divizare a mugurelui de corn poate cauza rezultate nesimetrice, adică animale cu trei sau cinci coarne. Aceeași genă provoacă uneori și divizarea pleoapei superioare, creând o „pleoapă despicată”. Crescătorii pasionații ai acestei rase consideră acest fenomen un defect din cauză că animalele care prezintă pleoapă despicată par să aibă o predispoziție mai mare la dezvoltarea infecțiilor oculare. Pleoapa despicată nu apare la animalele cu două coarne.
La animalele cu patru coarne, unele coarnele se rup. Indiferent de configurația coarnelor, acestea nu ar trebui să crească în față sau să împiedice pășunatul. Mieii cu patru coarne pot avea, de asemenea, modele de coarne complet diferite față de părinții lor.
Conservarea raselor native – o prioritate strategică
Potrivit RBST, menținerea raselor autohtone este esențială pentru agricultura durabilă, biodiversitate, reziliența lanțului alimentar și păstrarea patrimoniului cultural rural.
Deși situația mai multor rase de ovine şi bovine este critică, specialiștii RBST remarcă și evoluții pozitive pe care le-au avut efectivele altor specii rare, precum vaca Gloucester și porcul Large White (Marele Alb), unde eforturile de conservare au început să dea rezultate.
Pe lista raselor rare 2025–2026 mai figurează și capra Bagot, aflată tot în categoria „prioritară”, în timp ce calul Cleveland Bay arată semne de revenire, cu cel mai mare număr de crescători activi din ultimii cinci ani.
Rare Breeds Survival Trust, fondată în 1973, este principala organizație din Marea Britanie dedicată conservării raselor native de animale de fermă. Lista anuală „Watchlist” întocmită de RBST reprezintă un barometru al diversității genetice și al riscurilor de dispariție al unor rase străvechi din agricultura britanică.
Citeşte şi: Valais Blacknose – cea mai frumoasă rasă de oi!
Manx Loaghtan – o rasă primitivă
Rasa Manx Loaghtan face parte din grupul de rase primitive nordice cu coadă scurtă regăsite în părți izolate din nord-vestul Europei unde au supraviețuit deoarece nu au fost înlocuite de rasele ameliorate. Alte rase din același grup sunt Soay, Hebridean, Shetland, Boreray și North Ronaldsay. Rasele vechi de ovine din Regatul Unit continuă să fie crescute în zonele înalte, cu păşuni greu accesibile şi imposibil de valorificat în alte scopuri.
Manx Loaghtan este o rasă străveche, foarte rezistentă, care necesită puțină hrană suplimentară pe timpul iernii și este capabilă să supraviețuiască în condiții dure de mediu. În plus, animalele din rasa Manx Loaghtan au o rezistenţă deosebită la paraziţii intestinali şi la afecţiunile copitei.
Manx este o rasă primitivă, cu picioare lungi, oase fine, cu lână maro („moorit”), închisă la culoare pe față și picioare. Femelele cântăresc în jur de 40 kg, iar berbecii, 55 kg.
Atât oile, cât și berbecii Manx Loaghtan au de obicei coarne, uneori patru sau chiar șase coarne şi pleoapele despicate.
Oile din această rasă sunt longevive şi pot produce miei până la vârsta de 13-14 ani. În condiţii normale de creştere se poate ajunge la un procent de fătare între 130-170%. La fătare mieii sunt mici și activi.
Încrucişări pentru carne
Manx Loaghtan se pretează pentru întreţinere pe păşune, pe dealuri înalte şi teren accidentat. Majoritatea fermelor care cresc oi Manx Loaghtan în rasă pură folosesc femelele pentru încrucişare cu berbeci din rase de carne (de exemplu, Charollais) pentru a obţine miei mai mari, pentru abatorizare.
Animalele de rasă pură Manx Loaghtan au o creștere lentă, dar carnea este de bună calitate. Miei F1 produşi prin metisarea oilor Manx Loaghtan cu berbeci din rase de carne manifestă fenomenul heterozis şi au un spor mare de creştere.
