În fiecare an, miliarde de bovine, porcine, ovine, caprine, păsări de curte şi cai sunt transportate în interiorul şi în afara UE în scopul reproducerii, al îngrăşării sau al sacrificării, dat fiind că fermierii şi producătorii de carne încearcă să exploateze diferenţele de costuri dintre regiuni pentru a obţine profit. Peste este o treime din aceste călătorii durează mai mult de opt ore şi standardele privind bunăstarea animalelor nu sunt respectate întotdeauna, se precizează în comunicarea CCE.
De asemenea, s-a constatat că producţia animalieră nu este distribuită uniform între ţările şi regiunile din UE iar fermele tind să se specializeze pe o singură specie sau pe o singură etapă de producţie. În plus, există o tendinţă către ferme şi abatoare mai puţine şi mai mari. În acest context, fermierii şi producătorii de carne urmăresc să reducă la minimum costurile producţiei animaliere şi ale sacrificării, să maximizeze veniturile şi să optimizeze economiile de scară prin exploatarea diferenţelor de costuri dintre statele membre. Aceşti factori încurajează transportul animalelor, în special atunci când costurile de transport reprezintă o mică parte din preţul de vânzare cu amănuntul al cărnii.
Îngrijorări privind bunăstarea animalelor
„Transportul de animale vii pe distanţe lungi poate avea consecinţe dăunătoare asupra bunăstării lor”, a remarcat Eva Lindström, membrul CCE responsabil de evaluare. „Legislaţia UE privind transportul animalelor nu este aplicată uniform de statele membre şi există riscul ca transportatorii să exploateze lacune care derivă din diferitele sisteme naţionale de sancţiuni”, a adăugat ea. Analiza subliniază, de asemenea, că încălcarea regulilor poate aduce beneficii financiare producătorilor în unele cazuri, ceea ce stimulează transportul, de exemplu, al animalelor care nu sunt apte să călătorească.
Comisia Europeană revizuieşte în prezent legislaţia UE privind bunăstarea animalelor, care este întreprinsă în cadrul politicii alimentare emblematice a UE, strategia Farm to Fork. Procedând astfel, executivul UE urmăreşte să alinieze legislaţia cu cele mai recente dovezi ştiinţifice, să-şi extindă domeniul de aplicare, să o facă mai uşor de aplicat şi, în cele din urmă, să asigure un nivel mai ridicat de bunăstare a animalelor.
