Pajiştile, gospodăriile, stânele şi exploataţiile zootehnice s-au trasformat în adevărate arene de luptă între oameni şi sălbăticiuni. Scene de groază tot mai numeroase ne aduc în faţă site-urile de ştiri: ”Ciobani atacaţi de urs!”, ”Urşii îi sfâşie vacile în fiecare noapte!”, sau ”Sute de hectare de păşune stau goale! Ursul atacă în fiecare zi şi-n fiecare noapte”, avertizează crescătorii.
”Pe baza datelor din luna iunie, sunt înregistrate chiar şi 30-40 de alerte pe zi la 112 din cauza atacurilor urşilor. Aproape că nu trece zi fără să auzim de victime omeneşti”, scria Tánczos Barna, ministrul Mediului, pe pagina sa de Facebook.
Imaginile cu animale sfâşiate şi trupuri umane sfârtecate au devenit virale pe internet. Ciobanii şi păstorii care mai au curaj şi atracţie spre această ocupaţie străveche, mulţi dintre ei în floarea vârstei, devin ţinta atacurilor animalelor de pradă, specii protejate pe bună dreptate, însă în confruntarea fiare sălbatice – om, drepturile fundamentale ale omului parcă nu mai contează.
De ce ne invadează fiarele sălbatice?
Tăierile masive de pădure, precum şi extinderea agresivă a construcţiilor au distrus încet şi sigur habitatul animalelor sălbatice, le-au redus rezervele de hrană, practic, gonindu-le din mediul lor de viaţă. La acestea se adaugă creşterea populaţiei de urs brun în România (estimată la 10.800 exemplare), ca urmare a interdicţiei din 2016 de a vâna această specie protejată prin lege, după cum arăta recent Ministrul Mediului.
Deşi bunăstarea animalelor de fermă e obiectiv ţintă în strategiile europene, ea intră acum în contradicţie cu protecţia animalelor sălbatice. E care pe care! În astfel de situaţii de viaţă şi de moarte, uităm însă de bunăstarea şi securitatea omului, cel care îngrijeşte de animale şi le protejează inclusiv de fiarele sălbatice.
Ce fac autorităţile?
Reacţiile şi intenţiile autorităţilor sunt palide în faţa scenelor sângeroase pe care le înfăţişează zi de zi media locală şi naţională. Întâmplările care îngrozesc România le-au forţat cumva mâna să anunţe, în pripă, unele decizii pentru a controla populaţiile de animale sălbatice şi a proteja OMUL, însă măsurile guvernamentale sunt tardive, contestate şi greu de aplicat. Iată trei dintre acestea:
1. Liber la împuşcarea urşilor! Adoptarea, pe 21 iulie a.c., a OUG privind aprobarea metodelor de intervenţie pentru specia urs brun. Ordonanţa permite ca în 24 de ore de la apelul la 112, o echipă formată din vânători şi jandarmi ar urma să identifice ursul şi să decidă pe loc tipul de intervenţie, inclusiv împuşcarea pe loc fără alte aprobări.
2. Bani europeni pentru sisteme de protecţie cu garduri electrice.
3. Recensământul populaţiei de urs în România.
Sursa foto: Wikipedia
un articol de
OLIVIA FIRI
