La o primă lecturare a acestei legi, ai impresia că este foarte complicată şi încâlcită, cu dese trimiteri la legislaţia Uniunii Europene (4) şi/sau la cea naţională (12), fără să fie indicat numărul şi titlul actului normativ. Astfel, după citirea cu atenţie mare a acestei legi ai impresia că trebuie să angajezi unu-doi jurişti ca să o înţelegi şi să o aplici în conformitate cu textul ei.

Conţinutul general al Legii nr. 32 este mult mai complex şi mai bine structurat comparativ cu Legea Zootehniei nr. 72/2002, republicată în MOR nr. 235 din 2 aprilie 2014, care au fost abrogată odată cu publicarea actualei Legi a Zootehniei.
La adunările generale ale asociaţiilor de crescători de ovine am constatat că oierii sunt interesaţi să cunoască obiectivele generale ale Legii Zootehniei nr. 32 ce reglementează creşterea şi exploatarea, ameliorarea, reproducţia, alimentaţia şi conservarea resurselor genetice la speciile de animale de interes zootehnic.

Oligaţii peste obligaţii şi responsabilităţi
Prezint în acest număr al revistei Ferma cele mai importante prevederi pentru crescătorii de animale. Astfel, activitatea de creştere a animalelor se realizează în exploataţii de animale înscrise în RNE (Registrul Naţional al Exploataţiilor), în sistemul de identificare şi înregistrare a ecvinelor (cai), în Registrul agricol şi/sau în altă bază de date recunoscută de autoritatea competentă în zootehnie, care în momentul actual este Agenţia Naţională pentru Zootehnie.
Legea prevede că deţinătorii de animale, deci şi oierii, sunt obligaţi să respecte legislaţia privind protecţia mediului şi normele sanitar-veterinare în vigoare. Totodată, crescătorii de animale sunt responsabili de identificarea şi înregistrarea animalelor conform legislaţiei Uniunii Europene (Ordonanţa 1012 etc.).
În lege este precizată şi obligaţia de a respecta prevederile legislaţiei UE privind alimentaţia, aplicarea normelor sanitar-veterinare, protecţia, bunăstarea şi igiena animalelor.
În sensul prezentei legi, animalele, prin grija crescătorului, trebuie să primească hrană corespunzătoare vârstei, categoriei şi speciei, astfel încât să îşi exprime potenţialul genetic.

Atribuire directă a terenurilor libere de contract
Legea actuală a zootehniei mai prevede, prin derogare de la Legea 268/2001, că Agenţia Domeniilor Statului, Consiliile judeţene şi Unităţile Administrativ-Teritoriale (UAT) pot încheia cu crescătorii de animale, care nu dispun de terenuri, contracte de concesiune/ închiriere/ arendare, a terenurilor agricole libere de contract, prin atribuire directă. Dar, în situaţia existenţei mai multor cereri de concesionare/ închiriere/ arendare pe aceeaşi suprafaţă, se aplică obligatoriu procedura concurenţială, deci licitaţia.
Pot depune cerere crescătorii de animale care au o vechime de cel puţin 5 ani, cu excepţia tinerilor (sub 40 de ani) – dovedită cu înscrierea animalelor în RNE şi Registrul Agricol al UAT unde se găsesc terenurile -, şi care asigură o încărcătură de cel puţin 0,3 UVM (2 oi/ha). Beneficiarii trebuie să aibă sediul, punctul de lucru sau domiciliul pe raza unităţii administrativ teritoriale unde sunt localizate terenurile, dovedite cu acte de proprietar/înscrisuri de la registrul comerţului şi/sau carte de identitate pe raza UAT-ului respectiv.
Dacă solicitanţii nu pot asigura încărcătura minimă de 0,3 UVM, numai atunci se vor încheia contracte cu crescătorii de animale de pe raza judeţului pentru suprafaţa de teren disponibilă. Însă după contractare, sub nici o formă nu este permisă schimbarea categoriei de folosinţă, în caz contrar contractul este tratat cu nulitate absolută şi crescătorul de animale va fi sancţionat cu amendă de la 30.000 la 40.000 lei
Constatarea încălcării acestei prevederi se va face de către personalul autorizat al Direcţiei agricole judeţene, care are obligaţia ca în cel mult 3 zile să-l informeze pe crescătorul de animale cu contract pe suprafaţa în litigiu.
Contravenţii constituie şi refuzul/împiedicarea de către titularii de pajişte de a participa la întocmirea planurilor de exploatare a pajiştilor (cu amendă de 1000-2000 lei) sau interzicerea punerii în aplicare a lucrărilor prevăzute în acestea (amendă în valoare de 1000-2000 lei). Cu aceeaşi sumă se sancţionează şi introducerea animalelor pe pajişti în afara perioadei stabilite pentru păşunat sau păşunatul neautorizat.
În esenţă, Legea actuală a Zootehnie nr. 32 stabileşte un cadru juridic pentru buna desfăşurare a activităţii în Zootehnia României.

Va urma…

OBIECTIVELE GENERALE ALE LEGII ZOOTEHNIEI
a) creşterea şi ameliorarea genetică a populaţiilor de animale şi a altor specii de interes zootehnic;
b) conservarea fondului genetic al speciilor autohtone şi menţinerea diversităţii genetice a populaţiilor de animale şi a altor specii de interes zootehnic;
c) respectarea normelor de protecţie a mediului, de sănătate publică şi a normelor sanitar-veterinare în vigoare;
d) îmbunătăţirea calităţii produselor de origine animală, rentabilităţii şi competitivităţii pe piaţă a producţiei realizate;
e) garantarea unui nivel superior de calitate a hranei pentru animale, prin care să se asigure conversia optimă a resurselor nutritive în produse de origine animală;
f) asigurarea alinierii la standardele internaţionale.
Legea actuală a Zootehniei este structurată pe nouă capitole: dispoziţii generale (I); creşterea şi exploatarea animalelor (II); alimentaţia animalelor (III); ameliorarea animalelor (IV); reproducţia animalelor (V); conservarea raselor autohtone de animale (VI); atribuţii (VII); controlul şi inspecţia oficială a activităţilor zootehnice (VIII) şi răspunderi şi sancţiuni (IX).

Un articol publicat în revista Ferma nr. 3/230 (ediţia 15-28 februarie 2019)