E interesant de observat ce modificări au adus parlamentarii legii 33/1996, pentru a ne da seama dacă şi cum sunt cu adevărat ajutaţi locuitorii Munţilor Apuseni, o zonă a ţării cunoscută pentru condiţiile dificile de trai, din cauza cărora moţii au emigrat la oraş, în timpul comunismului, şi în numeroase ţări occidentale, după revoluţie.
Carnetul de moţ
Precizez de pe acum că iniţiatorii noilor modificări sunt doi deputaţi din judeţul Alba, Cornel Olar (PNL) şi Ioan Dârzu (PSD). Articolul 1 a fost reformulat, permiţând moţilor să schimbe produsele din lemn cu ”produse necesare asigurării traiului”, în textul vechi schimbul fiind limitat la cereale. Potrivit modificării art. 2, moţii care îşi asigură mijloacele de subzistenţă din prelucrarea lemnului (obţinând scânduri, şindrilă, butoaie, ciubere etc.) nu mai sunt obligaţi să prezinte şi autorizaţia de meseriaş când solicită de la ocoalele silvice cei 10 mc lemn fasonat (până acum erau acordaţi 10 mc material lemnos pe picior), contra cost, potrivit prevederilor legale. Meseriaşii Apusenilor vor primi un carnet de moţ, care va înlocui vechea legitimaţie, acordată de primării în baza autorizaţiei de meseriaş. Observ că autorizaţia de meseriaş nu mai prea contează. Devine important acest nou carnet de moţ, eliberat de primării. Cu un astfel de carnet se vor duce şi tinerii căsătoriţi care locuiesc în Apuseni, dar şi cei care vor veni să se stabilească în zonă, ca să solicite material lemnos de construcţie, volumul maxim permis de lege fiind acum de 50 mc, faţă de 25 mc cât era până în prezent, pentru fiecare familie.
Prefectul a fost scos din joc
Carnetul de moţ îi va folosi titularului să beneficieze de o reducere de 50% a transportului pe calea ferată, diferenţa de preţ fiind suportată de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Transporturilor. Această facilitate nu exista în vechea lege, fiind introdusă acum. A fost eliminată însă o altă facilitate, anume dreptul familiilor şi meseriaşilor din Apuseni de a beneficia de o reducere de 50% din preţul oficial stabilit de organele silvice. De acum încolo, beneficiarii vor plăti preţul integral, stabilit ”de proprietari (…) ori de către Regia Naţională a Pădurilor – Romsilva, după caz”.
Noii legiuitori au găsit că e mai bine (oare pentru cine?) să scoată din vechea lege dreptul prefectului judeţului de a veghea la corecta aplicare a prevederilor legii de către primarii comunelor şi de către organele R.N.P. şi de a lua măsurile necesare. Art. 11 care conferea prefectului acest drept a fost pur şi simplu abrogat. Nu-i de mirare, aşadar, că guvernul nu a susţinut adoptarea acestei iniţiative legislative. Consiliul legislativ a avizat-o favorabil, dar a făcut o mulţime de observaţii şi propuneri. De exemplu, iniţiatorii legii nu au oferit informaţii cu privire la impactul financiar asupra bugetului general consolidat.
PE SCURT
În concluzie, noile modificări au dublat cota de lemn de construcţie pentru tinerii însurăţei, de la 25 mc la 50 mc. A fost eliminată obligativitatea prezentării autorizaţiei de meseriaş, pentru obţinerea cotei de material lemnos, necesar prelucrării. A fost eliminat din joc prefectul, ca autoritate de control şi aplicare a legii. E de observat o relaxare a regulilor pentru obţinerea unui aşa-numit carnet de moţ, care va deschide calea către obţinerea facilităţilor. Legiuitorii şi-au dorit ca locuitorii Apusenilor să râvnească de acum încolo carnetul respectiv, a cărui eficienţă sper că nu o va echivala pe cea a carnetului de membru de partid.
Un articol publicat în revista Ferma nr. 1/228 (ediţia 1-31 ianuarie 2019)
