Diferenţele de performanţă economică între fermele europene rămân semnificative, potrivit celor mai recente date publicate de Agreste în urma analizei rezultatelor contabile ale exploataţiilor agricole din 13 state membre ale Uniunii Europene, inclusiv România.

Studiul arată că cele mai mari venituri nete în agricultură se înregistrează în ţările din nordul Europei, unde fermele sunt, de regulă, mai mari, mai bine capitalizate şi mai productive. Aceste exploataţii înregistrează costuri de producţie ridicate, dar generează şi o valoare adăugată şi un venit net mult mai mari decât media europeană.

Discrepanţe semnificative

Datele oficiale arată că un fermier olandez a obţinut în 2023 un venit net mediu de 107.640 euro pe unitate de muncă, comparativ cu 34.600 euro în Franţa şi 28.580 euro media calculată pentru ansamblul celor 13 state analizate. Fermierii din Grecia, Irlanda, Polonia, Portugalia şi România se situează sub această medie.

În nordul Europei, gradul de îndatorare al fermelor este mai ridicat, reflectând investiţii consistente în mecanizare, infrastructură şi tehnologie. În schimb, în regiunile sudice şi estice nivelul îndatorării rămâne sub 20%, ceea ce indică o prudenţă financiară mai mare, dar şi o capacitate limitată de investiţii.

Subvenţiile – un factor dezechilibrat

Raportul Agreste subliniază şi diferenţele mari între ţări în ceea ce priveşte nivelul subvenţiilor primite. Valoarea medie a veniturilor curente (toate tipurile de ferme incluse) este de 138.940 euro, adică mai puţin de jumătate din media franceză (321.260 euro). Această variaţie confirmă dependenţa ridicată a unor agriculturi naţionale de sprijinul public, dar şi impactul structurii fermelor asupra competitivităţii lor.

România, între potenţial şi vulnerabilitate

Pentru România, datele reţelei RICA (Réseau d’information comptable agricole) – echivalentul european al Farm Accountancy Data Network (FADN) confirmă un paradox cunoscut: o pondere mare a fermelor în ansamblul european, dar o productivitate şi un venit net mult sub medie. Cu peste 30% din exploataţiile agricole ale UE, agricultura românească rămâne caracterizată de polarizare – câteva mii de ferme comerciale performante coexistă cu milioane de gospodării de subzistenţă.

Raportul Agreste atrage, implicit, atenţia asupra decalajelor structurale persistente între nordul şi sud-estul Uniunii Europene. În timp ce fermele nordice mizează pe tehnologii moderne, pe integrarea lanţurilor valorice şi pe o gestionare financiară solidă, agricultorii din sud şi est – inclusiv din România – continuă să se confrunte cu o piaţă fragmentată, acces limitat la finanţare şi o presiune tot mai mare din partea costurilor de producţie.