A renunţat la plug pentru a conserva resursele de apă din sol iar rezultatele obţinute în ultimii 5 ani l-au convins că adoptarea sistemului no-till a fost cea mai bună decizie pe care a putut să o ia.

Gheorghe Cătişanu coordonează activitatea din ferma societăţii Mys AP Agro, care administrează 900 de hectare pe terenurile extravilane ale oraşului Ţăndărei, judeţul Ialomiţa, unde vara poate fi ca un cuptor încins şi iernile destul de aspre. 

El însuşi fost proprietar de fermă, statut la care a renunţat în 2001, a observat că arătura nu mai reprezintă o opţiune pentru condiţiile pedoclimatice cu care se confruntă an de an, chiar dacă cea mai mare parte din suprafaţa pe care o lucrează, respectiv 700 de hectare, este irigată.

SEMĂNAT DIRECT ÎN MIRIȘTE

„Seceta şi vânturile puternice sunt caracteristice zonei Bărăganului iar noi de 5 ani cultivăm terenul în sistem no-till. Planul nostru de renunţare la arătură îl făcusem mai demult, dar a trebuit să rezolvăm întâi cu dotările. 

În momentul în care am achiziţionat semănătoarea Kinze, cu care putem semăna direct în mirişte, am început practic să aplicăm tehnologia no-till. E o semănătoare pe 8 rânduri şi la 35 cm pe 15 rânduri. Am pus şi twin-row, la distanţa de 20 cm pentru porumb, iar asta ne-a adus un plus de producţie de 10%. În schimb, are ceva dezavantaje la recoltat, din cauză că nu avem echipamente care să preia toate rândurile şi de aici rezultă anumite pierderi. Anul acesta am renunţat însă la această soluţie pentru că ne ţinea puţin pe loc la recoltat, deoarece trebuia să recoltăm cu viteză mai mică”, ne-a explicat şeful fermei amplasată pe terenul fostului IAS Ograda.

NO-TILL VS. CONVENȚIONAL

Din experienţa de până acum, agricultorul a observat că adoptând tehnologia no-till a scăpat de fenomenul de evaporare a apei din sol, dar în acelaşi timp şi-a asigurat şi prezenţa microorganismelor benefice în stratul superior al suprafeţei cultivate. 

Prin urmare, spune el, plantele se dezvoltă diferit pe un teren lucrat în sistem no-till. Pentru că în momentul în care bagi plugul toate microorganismele care trăiesc în primii 10 cm le încorporezi la 15-30 cm. Practic, distrugi viaţa microbiană de la suprafaţa solului de care plantele de cultură au mare nevoie pentru a-şi exprima potenţialul genetic. Dimpotrivă, în sistemul no-till plantele au imediat acces la nutrienţi iar resturile vegetale sunt transformate în substanţe hrănitoare pentru că se descompun imediat. 

„Orice cultură dacă o pui sub arătură, prima fază de vegetaţie este explozivă şi plantele arată foarte bine, însă în a doua parte îşi epuizează resursele. La no-till este taman invers, pleacă greu pentru că explorarea rădăcinilor durează mai mult, în schimb ulterior găseşte mult mai multe substanţe după ce planta îşi dezvoltă sistemul radicular”, a constatat fermierul de 62 de ani.

FĂRĂ LUCRĂRI DE ADÂNCIME!

Odată cu semănatul, fermierul distribuie şi două tipuri de îngrăşăminte, tocmai pentru a reduce numărul de treceri şi pentru a combate fenomenul de eroziune a solului. 

„Intervenim foarte puţin, atunci când este cazul, pe fondul secetei, cu un disc la dezmiriştit, pentru a rupe capilaritatea şi a nu permite cantităţii de apă acumulată în sol să se evapore. În rest nu prea facem lucrări de adâncime, lăsăm solul cât mai liniştit. De asemenea, uneori mai lucrăm şi în regim minimum-tillage, cum a fost anul acesta, când la suprafeţele de grâu, rapiţă şi orz am făcut cu discul o dezmiriştire pentru a rupe capilaritatea şi a nu mai pierde apa din sol. A fost o dezmiriştire superficială, la 5-6 cm, nu mai adânc”, a ţinut să precizeze Gheorghe Cătişanu, care de profesie este electronist.

PORUMBUL ȘI SOIA, CELE MAI BĂNOASE CULTURI

În ferma de la Țăndărei, porumbul este cea mai profitabilă cultură. Nu mai puţin de 400 de hectare au fost alocate în primăvară. Oricât de rău ar fi anul, sub 11 tone la hectar nu recoltează. Cel mai mult a obţinut fermierul o medie de 16 tone. 

Însă anul acesta a pornit cu stângul. A trebuit să întoarcă o suprafaţă de 300 de hectare din cauza condiţiilor meteo nefavorabile din primăvară. 

După porumb, soia ar fi a doua cultură în topul profitabilităţii. „Singura problemă e că dacă vrem să creştem suprafaţa cu soia trebuie să renunţăm la porumb. De anul acesta ni se impune să facem rotaţie, să nu mai facem monocultură. Aşa că vom semăna culturi intermediare. Vom pune mazăre, ca fixator natural de azot în sol. La cât de scumpe sunt acum îngrăşămintele, cred că e o soluţie bună şi mai ieftină”, recunoaşte el. 

Floare a semănat anul acesta aproape 100 de hectare, însă la neirigat.

Un articol de Liviu Gordea