Clujeanul Nichifor Lăscău are două moșteniri de mare preț din familie: prima este oaia Țigaie Ruginie, de la bunicul său, iar a doua – ferma vegetală, pe care a ridicat-o cot la cot cu tatăl său Nechifor Lăscău. A făcut bani buni și cu una, și cu alta. Pământul a fost o sursă sigură de venit tot timpul. Până acum doi ani, când piața agricolă internațională s-a destabilizat. Dar oaia nu l-a lăsat niciodată la greu. ”Am vândut berbeci cu 2000-2500 de lei bucata încă de-acum 7-8 ani, când nici nu eram cu animalele în COP. Deși din 2007 am avut bonitați berbecii, dar atunci nu te-o băgat nimeni în seamă”, precizează clujeanul. Acum crește 310 capete, din care 250 efectiv matcă.
Țigaia Ruginie l-a ținut până la… 109 ani pe bunicul său!
Nichifor Lăscău luptă pe două fronturi: în câmp și în zootehnie, zi-lumină. Ferma vegetală cu provocările ei este tot mai solicitantă, iar forță de muncă pe care să se bazeze la stână nu mai găsește. De aceea se gândește să renunțe la oi, să păstreze un efectiv mic, de pasiune și în memoria bunicului său, Ioan Lăscău, care a părăsit această lume acum trei ani la vârsta de 109 ani.

Nichifor Lăscău: ”Dacă nu aveam rasa asta și dacă nu era moștenire de familie, nu mai țineam oi demult”
Cum a ajuns Țigaia Ruginie la Luncani?
În anii 60, bunicul lui Nichifor era vicepreședinte de CAP și a adus personal din Ialomița 300 de oi pentru a pune bazele unui nucleu de Țigaie Ruginie în zonă. ”Apoi au adus și berbeci, după care s-au dezvoltat stațiunile de ameliorare care produceau material seminal. Prin anii 1965-1968 făceau însămânțări artificiale și aduceau paietele cu MSC cu elicopterul. Cine mai face așa ceva acum?!”, întreabă retoric oierul. Acum, oaia se află-n conservare. Nucleul se află la Stațiunea de Cercetare Turda – Cluj, iar Cartea de Rasă la Covasna. Rasa se crește preponderent în județele Cluj, Harghita, Covasna și mai puțin în Buzău și Ialomița.
Carne, lapte și lână
Potrivit datelor de specialitate, oferite de Asociația care gestionează Registrul genealogic, Țigaia Ruginie este exploatată pentru producția de carne – lapte – blană și lână. Lâna s-a folosit mulți ani la confecționarea păturilor și a stofelor mai groase, în industria postavurilor, fiind un produs ecologic, cerut ce în ce mai mult de piață.
Nu poate vinde miei la Paști
”Nu dă lapte foarte mult, dar are calitate și la carne, și la lapte. Țigaia Ruginie face mielul acela bun, de nu are gust a oaie. Laptele are grăsime peste 9%. Prin 2015- 2016, când lumea s-a îndreptat spre supermarketuri, am luat răcitor ca să livrăm laptele la procesare. Acum nu mai avem cu cine să mulgem oile. Ținem mieii la supt până toamna. Mulgem oile doar toamna puțin, cât să ne facem brânză, să nu zicem că avem oi, dar n-avem brânza noastră. Aș putea da și eu miei de Paști la 23 kg, dar dacă-i vând, cine mai mulge oile?! Am vândut mieii acum târziu, cu 16 lei/kg”, spune Nichifor.
Nichifor Lăscău: ”Nu se pune problema că nu faci bani cu oile, dar e muncă multă, timp liber nu ai, trebuie să fii tot timpul acolo. Din 2018 n-am mai fost într-un concediu. Nu avem oameni”.
L-am întrebat din ce se trăiește mai bine: după oaie sau după pământ:
”Din 2017 până-n 2022 s-a trăit foarte bine din cultura mare, dar acum ferma de oi trebuie să-ți aducă primii bani, să te poți apuca în primăvară de semănat…”, încheie Nichifor.