NECROBACILOZA GENITALĂ

Se manifestă sub formă de eroziuni, ulcere şi focare difteroide pe mucoasa vulvovaginală şi leziuni asemănătoare, dar ceva mai discrete pe gland şi furou la masculi. Leziunile producjenălocală în mers, staţiune, în timpul urinării şi a montei.

Odată apărută se comportă ca o boală venerică, putând fi transmisă prin montă.

NECROBACILOZA VISCERALĂ

Apare de regulă la miei, ca o complicaţie a formei bucale, a infecţiei ombilicale sau a generalizării infecţiilor genitale sau cutanate. Este cea mai gravă formă de necrobaciloză. Are evoluţie acută sau subacută, cu alterarea gravă a stării generale.

La autopsie se găsesc focare necrotice în ficat şi pulmon, mai rar în alte organe, de dimensiuni variate, în general mari, de culoare gălbuie sau galben-cenuşie, cu aspect uscat pe secţiune, foarte bine delimitate de ţesutul normal al organului afectat. În formele grave este practic incurabilă.

FLEGMONUL INTERDIGITAL NECESITĂ INTERVENŢIE RAPIDĂ

Cunoscut şi sub denumirea de abcesul piciorului, flegmonul interdigital este o infecţie cu caracter necrotico-purulent, care afectează zona acropodială distală, cu extinderea procesului septic şi spre zonele proximale. În mod obişnuit, boala apare sporadic, cu o prevalenţă de până la 15%. Punctul de plecare al afecţiunii este de regulă pielea spaţiului interdigital şi se consideră a fi o complicaţie a O.I.D., ca urmare a extinderii procesului infecţios în straturile profunde ale acropodiului.

Apare la animalele adulte, indiferent de sex sau stare fiziologică, deşi la oile gestante evoluează mai grav. Rolul hotărâtor în producerea bolii îl au factorii traumatici, condiţiile necorespunzătoare de întreţinere (aşternut murdar şi umed), solurile şi păşunile cu exces de umiditate, care creează porţi de intrare deschise sau microleziuni.

SEMNELE CLINICE ALE BOLII

Manifestările clinice şi lezionale depind de stadiul evolutiv al bolii. În mod obişnuit este afectat un singur membru, iar în cadrul acestuia, un singur deget. Boala debutează printr-o inflamaţie a pielii interdigitale însoţită de şchiopătură, după care sunt cuprinse straturile profunde. Uneori este afectată zona coroanei, spre călcâie sau articulaţia onglonului.

Zonele afectate sunt iniţial edemaţiate, sensibile la palpare, iar prin acumularea puroiului se produce macerarea pielii cu formarea de fistule prin care acesta se elimină. În mod obişnuit, conţinutul abceselor are un aspect consistent, cremos, de culoare roşietică, fără miros. Starea generală a animalelor este în cele mai multe cazuri modificată, semnele clinice fiind mai severe atunci când sunt afectate articulaţiile şi ligamentele sau tendoanele.

INIŢIEREA TRATAMENTULUI LOCAL

Tratamentul este diferit în funcţie de gravitatea şi localizarea leziunilor. În mod obişnuit se face un tratament local, iar când starea generală a animalului este modificată se impune şi un tratament pe cale generală.

Terapia locală constă în deschiderea precoce a abceselor şi evacuarea forţată a conţinutului acestora prin masaj, urmată de irigaţii cu substanţe antiseptice neiritante.

În cazurile grave se recomandă îndepărtarea ţesuturilor necrozate prin chiuretare. Indiferent de gravitatea bolii, după irigaţii se recomandă introducerea în interiorul fistulelor a unguentelor cu antibiotice pe bază de tetraciclină, cloramfenicol, asocilin sau sulfonamide.

Tratamentul complex trebuie instituit zilnic până la vindecarea completă a animalului.

CUM POATE FI VINDECATĂ BOALA

Tratamentul general se realizează prin administrarea de sulfamide şi antibiotice cu spectru larg. În urma aplicării corecte a tratamentului se poate obţine vindecarea completă, după 3-4 săptămâni de la instituirea acestuia.

Profilaxia bolii se face prin respectarea tehnologiilor de creştere a oilor, asociată cu îndepărtarea tuturor factorilor implicaţi în producerea de leziuni pe care să se grefeze cele două bacterii răspunzătoare de apariţia abcesului piciorului.

Oile bolnave se izolează şi se menţin până la vindecarea completă pe aşternut curat, uscat şi vor fi hrănite cu furaje de bună calitate.

Pentru profilaxia specifică a bolii au fost utilizate diferite tipuri de vaccinuri inactivate, dar fără ca rezultatele obţinute să justifice cheltuielile pe care le antrenează imunoprofilaxia.

Prognosticul abcesului piciorului este în general rezervat, din cauza complicaţiilor ce pot apărea în evoluţia procesului infecţios!

CUM DIAGNOSTICĂM CORECT PARAINFLUENȚA OVINĂ?

Pneumonia este o cauză majoră a mortalităţii în efectivele de miei, în majoritatea fermelor de creştere a ovinelor şi poate fi o problemă specială la mieii crescuţi artificial cu lapte.

Click AICI şi află care sunt cauzele bolii!

un articol de

ADRIAN STANCU

USAMV Timişoara