FERMA DE OI a fost visul de copil al lui Alexandru Tudose și chiar dacă nu puțini au fost cei care i-au pus piedici sau l-au descurajat, în cele din urmă a reușit.
”Ferma Alex Miorița” numără în prezent 150 de ovine, din care 100 de oi mame și restul tineret și berbeci.
A PLECAT DE LA 2 MIELUȚE CRESCUTE CU BIBERONUL
Tatăl lui Alex, Mihai Tudose, este de loc din zona Iașiului iar mama e din Timiș. Alex s-a născut în satul Pustiniș, comuna timișeană Uivar, acolo unde are și ferma de oi.
”La noi în familie, și tata și unchiul meu au crescut oi. Unchiul a avut 350 de oi, în Iași. Eu asta mi-am dorit de mic, am crescut printre oi, mi-a plăcut, mergeam cu ele la pășunat… Chiar și la școală mă întrebau colegii de ce vreau să fiu cioban. Le spuneam că asta îmi doresc, că mi-s dragi animalele”, îmi spune tânărul oier, care acum are 26 de ani.
Pe când avea 17 ani a plecat cu tatăl lui în Anglia, la lucru, într-o fermă de ovine. Fermierul de acolo l-a trimis să facă un curs și asta i-a prins bine, mai ales acum, când are propria fermă.
Au stat vreo 3 ani acolo și, cu toate că fermierul englez ar fi vrut să-l mai țină, lui Alex nu-i dădea pace gândul lui de a se întoarce în România și de a-și transforma în realitate ferma la care visa.
”Am zis că e cel mai bine la noi, în România și am vrut să fac ceva al meu, nu să stau slugă la străini. Ne-am întors acasă și de la cele două mieluțe, am început să le înmulțim, cum am putut. M-a ajutat și fratele meu, Andrei Mihai și mă ajută în continuare, mai ales când e de lucru la adunat fânul și la baloți”, îmi povestește Alexandru.
MIEII PLEACĂ LA EXPORT ȘI LAPTELE CAȘ SE FACE!
”Oile le mulg singur, că nu ne permitem să angajăm om și nici nu găsești oameni de încredere. Laptele îl procesăm în caș, cu cheag natural, făcut de noi. Vindem și local, dar cel mai mult angro, ni-l ia cineva care are magazin într-o piață din Timișoara. Și ne bucurăm când ne spune că marfa noastră este foarte apreciată de clienți. E bătaie pe cașul de la noi”, îmi spune Alex, încântat de faptul că, deși muncește mult, zi și noapte, visul lui a început să prindă bine contur.
Familia îl susține, fiecare cum îi permite timpul, întrucât și fratele și tatăl lui au serviciu, iar mama se ocupă de brânză.
Ar vrea să introducă în turmă mai mulți berbeci din rase de carne, pentru că metișii au randament mai bun și sunt mai căutați la export. În plus, în timp ar mai reduce și din timpul alocat mulsului.
Ferma se află în imediata apropiere a satului Pustiniș, pe o suprafață de 1,5 ha, proprietate iar Primăria i-a mai alocat o pășune de 11 hectare.
ÎȘI DOREȘTE UN TRACTOR NOU!
Alex are un tractor vechi, un U445, dar îi este din ce în ce mai greu să-și facă treburile cu el, mai ales când are de scos gunoiul din saivan.
Visează să acceseze un proiect pe ”Instalarea tânărului fermier” și să poată achiziționa un tractor nou, cu încărcător frontal.
”Vreau să îmbunătățesc ceea ce am realizat până acum, să-mi mai ușurez munca, să pot să am și eu puțin timp pentru mine. Un proiect cu fonduri europene m-ar ajuta tare mult”, spune tânărul oier.
ÎN AFARĂ DE FAMILIE, NU A CREZUT NIMENI ÎN EL!
Alex Tudose stă în ferma lui, printre oi, mai tot timpul. Nici nu-și dorește altceva. A fost visul lui. Chiar dacă are doar 8 clase, a muncit din greu să ajungă la 150 de oi, practic de la zero!
M-a invitat în ferma lui și am răspuns invitației fără să stau prea mult pe gânduri. De ce? Pentru că știu cât de mulți tineri nu au avut, niciodată, nici cea mai mică șansă. S-au pierdut și se pierd pe drum doar pentru că alții consideră că zootehnia, de pildă, nu e de ei.
Prea puțini sunt cei care își depășesc condiția și luptă să facă ceva cu viața lor. Să aibă ceva al lor! Și chiar dacă nu le e ușor, uite că, în cele din urmă, îi sfidează pe toți cei care nu credeau în ei și reușesc să facă ceva!
Alex Tudose este un băiat liniștit, la locul lui, departe de preocupările multor tineri din generația lui. S-a emoționat peste măsură că revista Ferma a acceptat să vină la el în fermă. Dar ne-am plimbat pe lângă oi, pe pășune, am povestit, mi-a spus viața lui și parcă i s-a luminat fața. De ce? Pentru simplul motiv că cineva, străin până acum pentru el, l-a încurajat măcar cu o vorbă bună.
Putem face asta, oricare dintre noi! Și culmea, nu ne costă nimic!