Dacă noi în sistem clasic, înainte de a implementa sistemul minim de lucrări ale solului, obţineam între 5 şi 5,5 tone la grâu, acum reuşim să ajungem şi la medii de 7 tone. – MIHAI PUSTAI, Tânăr fermier în jud. Mureș

De la însămânţarea directă până la utilizarea dronelor pentru aplicarea tratamentelor fitosanitare, Mihai Pustai demonstrează cum adaptarea la schimbările climatice şi reducerea costurilor pot coexista, fără a compromite productivitatea.

Pentru fermierul de 36 de ani din comuna Râciu, judeţul Mureş, tehnologia minimum-tillage nu este doar o opţiune, ci o necesitate. El practică acest sistem de lucrări ale solului de peste şapte ani pentru culturile de păioase şi a început recent să îl aplice şi la plantele prăşitoare. „La păioase, facem o trecere cu gruberul sau cu discul, semănăm şi apoi fertilizăm. La prăşitoare, adâncimea de lucru este de 20-25 cm, urmată în primăvară de o erbicidare totală sau, dacă e necesar, o trecere superficială cu combinatorul. Principalul nostru scop este păstrarea umidităţii în sol şi reducerea numărului de lucrări”, explică Mihai în timp ce inspectează o parcelă de aproape 10 hectare înfiinţată cu grâu.

Un experiment nedorit

Dar pentru că nu a reuşit să recolteze cultura premergătoare (porumb siloz) în totalitate, din cauză că i se stricase combina, a fost silit să improvizeze. Astfel, o parte din suprafaţă a recoltat-o pentru porumb boabe şi a făcut ”crimping” la umiditate ridicată, pentru furaj. După care a folosit o semănătoare directă, atât în partea în care a recoltat porumb pentru siloz, cât şi în partea în care a recoltat porumb boabe. „Diferenţa e că pe suprafaţa de siloz terenul e mult mai curat, adică fără resturi vegetale, şi am făcut o trecere superficială cu gruberul”, ne mărturisea tânărul fermier. Rezultatele erau deja vizibile la o săptămână după semănat. Boabele germinaseră mai rapid pe suprafaţa de teren nemişcată. În continuare, Mihai urmăreşte evoluţia pentru a evalua diferenţele de răsărire şi impactul resturilor vegetale asupra producţiei. E ca un experiment pe care nu şi l-a dorit neapărat, dar cumva e binevenit.

Avantajele minim-till

Din experienţa sa de până acum, acesta a constatat că diferenţa de producţie între sistemul convenţional şi minim-till este undeva până într-o tonă, nu mai mult. Din punct de vedere economic, însă, beneficiile sale sunt mult mai mari. „Economisim până la 60 de litri de combustibil pe hectar şi reducem numărul de treceri, ceea ce ne ajută să păstrăm structura solului şi să prevenim tasarea. De asemenea, reducem timpii alocaţi lucrărilor, reducem uzura utilajelor şi, cel mai important, păstrăm apa în sol”, a ţinut să sublinieze Mihai.

Producții mai mari la păioase

Din istoricul fermei, el observat că trecerea la tehnologia minimum-tillage în cazul păioaselor producţia chiar a crescut pe anumite parcele. „Dacă noi în sistem clasic, înainte de a implementa sistemul minim de lucrări ale solului, obţineam între 5 şi 5,5 tone la grâu, acum reuşim să ajungem şi la medii de 7 tone. Având totodată costuri mai mici. În ceea ce priveşte prăşitoarele, suntem abia la început. În sensul că anul acesta, cu un cost mai mic, am obţinut producţii apropiate de cele înregistrate în sistemul clasic de lucrări”, ne-a mărturisit el.

Doar 2.500 de lei pe hectar investiţi la grâu!

Ceea este cu adevărat important, costurile de înfiinţare şi întreţinere a culturilor au scăzut semnificativ în ultimii ani. La păioase, susţine el, investiţia pe hectar ar fi până în 2.500 de lei în tehnologia minim-till. Asta însemnând costuri directe, inclusiv leasing, combustibili, piese de uzură. „Pe lângă faptul că am redus numărul de treceri, avem şi noroc că nu există de regulă o presiune mare de boli şi dăunători în zona noastră. Reuşim să ţinem sub control cu un singur tratament şi foarte rar se întâmplă să avem nevoie de un al doilea sau al treilea tratament. Nici nu-mi amintesc când am fost obligat să aplic ultima oară T3”, spune cel care, împreună cu tatăl său, exploatează o suprafaţă de aproape 140 de hectare, din care îşi asigură hrana pentru animale. În momentul de faţă, cam 75% din producţia vegetală are ca destinaţie sectorul zootehnic.

Erbicidarea cu drona – eficienţă maximă, pierderi minime

În ultimii ani, Mihai Pustai a început să utilizeze drona pentru erbicidarea culturilor. Argumentele sunt clare: eliminarea pierderilor cauzate de urmele de tractor, care pot însemna până la 10% din producţie. „Drona este mult mai eficientă, iar costurile de închiriere sunt accesibile, în jur de 100 de lei pe hectar. Dacă facem un calcul simplu, economiile rezultate depăşesc cu mult preţul utilizării acestei tehnologii. În viitor, mi-am propus să achiziţionez propria dronă, astfel încât să reduc şi acest cost”, afirmă fermierul. Deşi viteza vântului poate fi un impediment, utilizarea dronelor se dovedeşte a fi o soluţie practică, mai ales pentru culturile de păioase şi floarea-soarelui.

Repartizarea neuniformă a precipitaţiilor

Pe lângă adaptarea tehnologiilor de lucru la noile condiţii climatice, Mihai mai are o problemă de gestionat – distribuţia neuniformă a precipitaţiilor, care poate avea un impact major asupra dezvoltării culturilor. „Regimul de precipitaţii a fost unul foarte neuniform anul acesta. Asta este de fapt marea problemă, nu neapărat cantitatea totală de precipitaţii înregistrată la nivel de fermă. Pe perioada înfloritului şi a polenizării porumbului a fost secetă iar plantele şi-au consumat resursele ca să se menţină. Dar înainte de semănatul grâului au venit ploile. A fost o săptămână cu vreo 60 de litri, însă distribuţia pe suprafaţă a fost una neuniformă. Adică sunt parcele unde plouă şi altele în apropiere care sunt ocolite de precipitaţii, ceea ce este o provocare în sine, poate şi din cauza reliefului”, admite fermierul.

IMPACTUL ELIMINĂRII SUBVENȚIILOR

Eliminarea subvenţiilor pe suprafaţă nu ar trebui să fie o sursă de îngrijorare doar pentru fermieri, ci mai ales pentru consumatori, avertizează mureşeanul. Impactul direct, consideră Mihai Pustai, va fi creşterea preţurilor la alimente, ceea ce va lovi în bugetul fiecărui cumpărător. „Dacă subvenţiile dispar, costurile mai mari de producţie se vor reflecta inevitabil în preţul final al produselor la raft. Şi tot consumatorul va suporta această povară”, este de părere Mihai. De asemenea, în opinia sa, această situaţie ar putea duce la blocaje în lanţul alimentar. „Dacă fermierii nu primesc un preţ corect pentru materia primă, nu vom mai putea furniza consistent alimentele necesare. În final, consumatorii vor resimţi cel mai mult efectele unui astfel de scenariu”, avertizează fermierul.