Deşi a investit foarte mult în genetică şi are vaci cu un potenţial ridicat de producţie, Mihai Ambruş ne spune că îşi menţine ferma într-un sistem „low-cost”: vacile sunt întreţinute vara pe păşune şi fără o furajare suplimentară adecvată. „Aş putea spune că merg cu ferma la relanti, ca şi cum aş avea o maşină bună/puternică şi eu merg în viteza întâia” ne-a spus, mai în glumă, mai în serios, fermierul.
Mihai Ambruş are o fermă de vaci de lapte în apropiere de Ştei, judeţul Bihor. Efectivul total este acum de 34 de vaci şi viţele, rasa Bălţată Românească, iar producţia medie este de 16-17 litri lapte/cap/zi. „Am doar 3 vaci recent fătate şi restul au deja 7-8 luni de lactaţie. Pentru mine este scump să cumpăr furaje concentrate să fac o furajare suplimentară, să obţin mai mult lapte. Desfacerea, vânzarea este principala problemă în zona noastră” ne-a declarat Mihai Ambruş.
Am devenit o piaţă de consum!
În depresiunea Beiuşului sunt multe ferme mici şi cu teren fărâmiţat. Spre deosebire de Mureş, Cluj sau Suceava, acolo unde au rezistat multe ferme zootehnice mai mari, sau cum s-a întâmplat în apropierea marilor oraşe, în satele din jurul Beiuşului sunt tot mai puţine vaci şi multe ferme mici şi-au vândut animalele. „În afară de animalele mele, la noi în sat mai sunt 12 vaci. În plus, populaţia este îmbătrânită sau au plecat din sat, iar cei care au rămas nu mai vor să lucreze. Cam 70% din terenul din sat îl lucrez eu, dar mulţi propietari de pământ nu vor să încheie contracte de arendă, le este frică că mă îmbogăţesc” ne-a spus cu amărăciune fermierul.
Chiar dacă în piaţă laptele de vacă se vinde cu 4-5 lei/litru, procesatorii plătesc sub 2 lei/litru. În plus, „au mai apărut şi intermediari” ne-a spus Mihai Ambruş. „Multe abatoare, la fel ca şi unii procesatori de lapte lucrează cu achizitori care, de cele multe ori, sunt practic nişte samsari. Ca la noi ca la nimeni. Vedeţi ce se întîmplă acum cu cartofii şi cu varza – ce preţ se oferă producătorilor şi cât ajung produsele pe piaţă sau în magazin. Am devenit o piaţă de consum” este concluzia tristă a lui Mihai Ambruş.
Pentru că nu are timp să vândă şi să livreze laptele „cu pet-ul” la fiecare client în parte, fermierul produce brânză. Până iarna trecută a vândut brânza cu 15 lei/kg. Din primăvară o vinde cu 20 lei/kg, „un preţ relativ rezonabil” aşa cum apreciază Mihai Ambruş.
„Vreau să am o continuitate în desface, eu lucrez singur şi nu pot să umblu la piaţă sau să caut să vând cu lapte cu litru. Vreau să cumpăr două containere configurate şi dotate pentru un atelier de prelucrare a laptelui, să fac brânză şi iaurt. Mi-a fost greu să accesez proiecte cu fonduri europene pentru că este greu să indeplineşti toate condiţiile în acelaşi timp, parcă sunt făcute cu dedicaţie.”
Investiţie în genetică şi tehnologie
Mihai Ambruş investeşte cca. 20-25% din venituri în genetică, cumpără material seminal de la Semtest-BVN Tg. Mureş şi GeneticBovis/Masterrind, se documentează permanent şi caută să facă o cât mai bună potrivire a perechilor. „Urmăresc în principal caracterele care privesc conformaţia corporală, unghiul jaretului, forma ugerului şi conţinutul de proteine al laptelui. Este greu să găseşti taurul ideal şi uneori un taur „lăudat” poate să nu dea rezultate bune” ne-a mărturisit fermierul. Apoi, imediat ce o junincă bună intră în producţie, scoate din efectiv vacile mai bătrâne.
„Încerc să am calitate în tot ceea ce fac. M-am gândit şi la varianta unui automat de lapte, dar pentru mine ar fi destul de greu să fac aprovizionarea, spălare/dezinfecţie, îmi ia cel puţin două ore/zi, ceea pe pentru mine este mult. Dacă reuşesc să mă dotez cum trebuie şi ajung să vând brânza cu 25-30 lei/kg voi fi mulţumit”.
Anul acesta a fost mai dificil pentru producerea furajelor. Fermierul a avut probleme cu utilajele chiar în luna august şi a pierdut o coasă. „Am utilaje mai vechi şi începe să să vadă. Pentru furaje trebuie să ai utilaje de rezervă altfel, dacă se strică în campanie.. ai probleme. Am cumpărat un mixer furajer şi o tocătoare pentru siloz şi mă pregătesc să prepar mai bine furajele. Mai am mare nevoie de un înfoliator, sper să îl cumpăr anul viitor” ne-a mai spus Mihai Ambruş.
Cele mai mari costuri sunt cu furajele. Din această toamnă a trecut la stabulaţie liberă pentru jumătate din efectiv şi „consumul de furaje în stabulaţie liberă s-a dublat faţă animalele legate” a constat Mihai Ambruş.
