Vestea bună e că s-a mai refăcut umiditatea în sol, în câteva zone ale ţării a plouat bine în ianuarie. În altele, încă e secetă şi temperaturile de primăvară în miez de iarnă au dat toate socotelile naturii peste cap. Dăunătorii n-au mai intrat în hibernare şi ţopăie în voie prin culturile de toamnă, obligând fermierii la cheltuieli mari cu tratamente suplimentare şi neprogramate…
Şi, de parcă toate astea nu ar fi de-ajuns, mai muşcăm şi noi, românii, unii din alţii, de parcă am fi duşmani de clasă, nu conaţionali care tragem la aceeaşi căruţă. Sau ce, pentru unii căruţa o fi având a 5-a roată?! Mă refer la un subiect intens dezbătut în social media, în urma unui articol apărut în presă chiar la închiderea ediţiei: MARE FERMIER versus MICUL FERMIER. Acelaşi conflict steril şi inutil, alimentat de unii şi de alţii ale căror interese asupra subiectului mă chinui să le înţeleg…
Concret, fermierul mare declară că cel mic ar trebui să plătească dările la stat aşa cum plătesc cei cu firmele, că doar beneficiază de aceleaşi subvenţii din partea statului şi europene. Cei mici sar vădit revoltaţi şi susţin că ei plătesc, ba chiar mai mult, ţinând cont de faptul că majoritatea, neplătitori de TVA, nici nu au posibilitatea să-şi recupereze cei 19% şi nici să beneficieze de alte bonificaţii, cum ar fi motorina pentru agricultură la preţ redus.
Chiar comenta Cristi Chişmorie, culmea, un fermier mare: „Haideți să vă spun, domnule mare fermier: fermierii ăștia mici sunt cei mai mari contribuabili la bugetul de stat. Practic, pentru absolut orice input sau cheltuială pe care o fac cu producția lor și nu numai, ei plătesc cel mai mare impozit care se poate plăti și inventa pe teritoriul României, adică 19% din tot ceea ce cumpără, TVA pe care dumneavoastră nu îl plătiți, ci îl deduceți. Noi, marii fermieri, suntem plătitori de TVA și plătim impozit la stat doar dacă facem profit (începând de anul ăsta), însă trebuie să recunoaștem că avem noi grijă (dacă nu noi, au alţii) ca profitul nostru să fie cât mai mic sau deloc. (…) Și eu mi-aș dori, ipotetic, să pot să fiu singur pe piață și să fac eu cu alţi câțiva fermieri mari prețul produsului, însă nu pot pentru că asta ar însemna să cer „moartea” fraţilor fermieri mai mici, doar ca sa fiu eu jupân pe piață…”.
Eu zic aşa: din câte ştiu, toată lumea care produce şi vinde trebuie să-şi plătească taxele, impozitele şi ce-or mai avea de plătit, pe măsura încasărilor. Că-i mare, că-i mic, asta contează prea puţin. Toţi îi suntem datori statului. De „piaţa neagră” trebuie să se ocupe beneficiarul direct al dărilor, adică onor statul. Dar să asmuţi fermierii din ţara asta unii împotriva altora, pe motiv că unii au mai mult decât alţii, asta mi se pare realmente o tâmpenie. Cred că avem, cu toţii, lucruri mult mai bune şi mai importante de făcut!
NICOLETA DRAGOMIR
Redactor-şef Ferma Clasic
Ferma Media Grup
nicoleta@revista-ferma.ro
