Însă piața, îndeosebi cea europeană, le cere produse cu o sumă de calități pe care oile noastre nu le au sau, chiar dacă le au, ele se manifestă la un nivel inferior. Astfel ei trebuie să aleagă între a crește oi din rasele străine ale căror produse îndeplinesc cerințele pieței sau să investească pentru a „grefa” în genomul raselor autohtone doar genele majore răspunzătoare de dezvoltarea, în mare parte, a acestor caracteristici, existente doar la rasele din import.
Sfatul meu pentru crescătorii noștri este să aleagă ultima soluție, deoarece aceasta are avantajul, în primul rând, că păstrează mare parte din calitățile de rusticitate ale raslor noastre de oi și, în al doilea rând, noile generații de ovine vor poseda un genom îmbogățit cu gene majore (gene speciale care contribuie mai mult decât un grup de gene la dezvoltarea unui caracter cantitativ) care sunt în stare să sintetizeze substanțe ce conferă produselor dimensiunile și calitățile dorite de consumator.
Trei căi de aplicat pentru a obține în practică oi cu genom îmbogățit
• Prima metodă s-ar putea înfăptui prin așa-numita transgeneză, când o genă izolată de la o rasă sau chiar de la o altă specie este transferată, prin metode speciale, în genomul embrionului sau al celulelor reproducătoare care vor genera viitorul individ. Această metodă nu o pot recomanda în practică, deoarece ea este foarte scumpă, iar animalele care se obțin astfel sunt catalogate ca fiind „organisme modificate genetic”, deci vor fi refuzate de consumator.
• O a doua cale este formarea de hibrizi prin încrucișarea oilor noastre cu berbeci aparținători raselor străine posesoare ale genelor pe care le dorim. Noii produși vor conține în genomul lor, prin complementaritate, atât genele de rusticitate ale raselor noastre, cât și genele bune sau rele caracteristice raselor străine, manifestând în plus și o superioritate a vigorii biologice, mai ales pentru caracterele de reproducere și supraviețuire a produșilor. Dar deși este o metodă mai ieftină decât transgeneza, nici această soluție nu are toate avantajele economice și sociale pe care le manifestă rasele autohtone.
• Cea de-a treia metodă constă în aducerea în genomul raselor noastre de oi a genelor preferate existente la rasele străine, printr-un anumit tip de încrucișare. Este vorba despre așa-numita „introgresie genică”, care constă, în esență, din încrucișarea oilor noastre cu berbeci aparținători unei rase străine, masculi posesori ai genelor de interes. Descendența hibridă al cărei genom este alcătuit din combinația celor două rase parentale este supusă, apoi, unei serii de încrucișări de reîntoarcere la rasa autohtonă (back-cross) cu scopul de a reface structura genetică a acesteia prin eliminarea tuturor genelor străine și reținerea în genomul ei doar a genelor de interes. Deși creatorii liniei de porci superprolifică din cadrul rasei Marela Alb (Meidam), care au folosit un astfel de procedeu, ne spun că introgresia unei gene presupune mari cheltuieli, din cauză că ea se desfășoară pe mai multe generații și necesită numeroase teste pe descendenți pentru precizarea genotipului indivizilor, eu o recomand cu căldură cercetătorilor și asociațiilor de crescători de oi, din două motive:
– Veniturile pe care le aduce utilizarea în producție a unei asemenea creații genetice pot amortiza toate cheltuielile și, în plus, contribuie din plin la creșterea rentabilității fermei.
– Metodele geneticii moleculare și în special selecția genomică, ușor de pus în practică, îi ajută pe aplicanți să scadă de câteva zeci de ori cheltuielile ocazionate de acțiunile de testare a animalelor pentru determinarea prezenței sau a absenței genelor de interes și a combinației lor în genotipuri. De asemenea, metoda asigură implicit reducerea considerabilă a numărului de generații necesare pentru definitivarea operației de ameliorare.
GENELE ȚINTĂ PENTRU A SPORI PRODUCTIVITATEA ȘI CALITATEA PRODUȘILOR
Genele majore care pot fi luate în considerare pentru introducerea lor în genomul raselor autohtone de oi, cu scopul de a le spori productivitatea și calitatea produselor, ar putea fi următoarele:
• Pentru producția de carne: gena mutantă a miostatinei (prezentă la rasa Texel), care produce hipertrofia musculară; gena REM care sporește semnificativ masa și suprafața ochiului de mușchi (m. Longisimus dorsi) în carcasa mieilor; gena Callipige ce manifestă supradominanță polară la heterozigoți, responsabilă pentru hipertrofia de la simplu la dublu a fibrelor musculare ale trenului posterior.
• Pentru sporirea prolificității: gena Booroola responsabilă pentru dezvoltarea superprolificității la oile care o posedă în doză dublă (3-6 miei la o fătare); gena Inverdale (FEcX) localizată pe cromozomul X, care dă superprolificitate doar la femele hemizigote; gena care produce rezistență la paraziți interni (Trichostrogylus colubriformis sau Haemonchus contortus).
Articol publicat in revista Ferma nr. 18 (179) din 15-31 octombrie 2016
