Mecanici fără frontiere - Revista Ferma
3 minute de citit

Mecanici fără frontiere

Cătălin Iordache

Agricultorul care lucrează cea mai mare suprafaţă de teren arabil (aproape jumătate din cele peste 6000 ha cât deţine comuna) este Cătălin Iordache (foto). Sediul fermei sale şi parcul de utilaje se află chiar la intrarea în satul Progresu, pe dreapta, de o parte şi de alta a unui drum neasfaltat care se transformă apoi într-un drumeag şerpuitor printre lanurile de grâu şi de rapiţă înflorită.

Pământ mult, utilaje performante
În timp, pornind de la un U650 second-hand, fermierul a reuşit să dezvolte şi să diversifice parcul de utilaje agricole. L-au ajutat semnificativ banii obţinuţi în cadrul programului SAPARD, activ în perioada de pre-aderare a României la UE. Cu cei 350.000 de euro, a cumpărat două tractoare Deutz-Fahr de 200 CP şi o semănătoare de păioase, plus o sumedenie de echipamente, cum ar fi discuri şi pluguri. Interesat să achiziţioneze cât mai multe utilaje, fermierul a ajuns într-o zi la Agromec Ştefăneşti. A pus ochii pe o combină Claas Tucano. Băiatul care prezenta utilajul lucrase înainte pentru Deutz-Fahr, producătorul preferat al fermierului din satul Progresu. În urma acelei întâlniri, s-a înfiripat o colaborare profesională mai greu de găsit în agricultura de pe la noi: Cătălin Iordache aduce mecanici din Italia pentru repararea utilajelor sale!

Mecanicii sosesc pe calea aerului
Cum stau lucrurile. Expertul cunoscut la Agromec Ştefăneşti este un maramureşean, Gheorghe Danci, care deţine în Italia un atelier mecanic împreună cu un asociat italian. Cătălin Iordache a căpătat încredere în modul de lucru al celor doi mecanici şi apelează la ei când are nevoie. ”Toate piesele vin din Italia. Dacă le cumpăr între 1 decembrie şi 1 martie, am un discount de 20 la sută. Danci face comanda, după ce-i trimit prin whatsapp poze cu piesele de care am nevoie. Piesele sosesc la fermă prin curierat, iar mecanicii sosesc în ţară cu avionul!”, îmi descrie Cătălin secvenţele unei intervenţii. Au fost şi situaţii când fermierul a expediat piesele în Italia cu camionul. De obicei, însă, vin mecanicii în România, la marea fermă din marginea satului Progresu. ”Stau la mine câteva zile. Au aici toate sculele necesare. Îi las în hală şi ei îşi fac treaba. Acum două săptămâni au fost aici şi mi-au reparat un tractor de 170 CP”, adaugă fermierul.

Feţele progresului
Când revin la asfalt, mai arunc o privire către indicatorul atât de ruginit, încât abia pot citi numele satului Progresu. Mă gândesc că poate fi un tâlc în aspectul deplorabil al indicatorului şi numele localităţii. Progresul dorit altădată de comunism s-a oprit şi a devenit istorie. S-a umplut de rugină. Realitatea însă s-a schimbat, iar în locul fostului CAP Progresu a apărut o mare fermă privată, cu utilaje agricole moderne, impunătoare şi eficiente. Nu e vorba aici de un real progres?
Bunicul lui Cătălin Iordache a fost şef de fermă în agricultura socialistă. Pe atunci repararea tractoarelor dădea mari bătăi de cap şi problemele se rezolvau de obicei cu sfânta cârpeală. Acum, la ferma privată vin mecanici din străinătate. Cum spuneam, progres!

 

Articol publicat in revista Ferma nr. 10 (193) din 1-15 iunie 2017

Cisteste si...

Recomandările redacției
Ultimele articole
Citește mai multe știri →