un articol de
EMIL GEORGESCU
INCDA Fundulea

Dăunătorii invazivi pot pune probleme serioase fermierilor, cauzând pagube foarte mari de producţie în noile areale. Pe de o parte, fermierii nu s-au mai confruntat, în trecut, cu ameninţarea acestor noi musafiri nepoftiţi şi poate nu realizează potenţialul de dăunare pe care dăunătorii îl au asupra culturilor agricole şi horticole, decât atunci când este prea târziu. Pe de altă parte, entomofauna locală (paraziţi şi prădători) are impact minim asupra dăunătorilor invazivi, în zonele în care aceştia şi-au făcut de curând apariţia.

 Foto 1 – Ploşniţa verde a tomatelor (Nezara viridula), un dăunător invaziv periculos pentru cultura tomatelor şi nu numai

PIERDERI: 70 MILIARDE DE DOLARI

Pe plan mondial, pierderile financiare globale cauzate de atacurile dăunătorilor invazivi se ridică la 70 de miliarde de dolari! În aceste costuri intră valoarea pagubelor de producţie, cheltuieli cu măsurile de combatere şi pagubele privind întreruperea comerţului cu ţările unde nu sunt prezenţi dăunătorii invazivi. Prin urmare, obiectivul pe termen lung al cercetătorilor din lumea întreagă este de a scădea, în timp, pierderile financiare.
Ştiinţa încearcă să vină în ajutorul fermierilor pentru detectarea cât mai rapidă a dăunătorilor într-un nou areal şi pentru combaterea lor. În cadrul Departamentului de Stat pentru Agricultură din SUA (USDA), există Serviciul Naţional de Identificare (National Identification Service), unde activează cei mai buni specialişti din domeniul entomologiei (în special, taxonomişti).

5 PAŞI ÎN IDENTIFICAREA DĂUNĂTORILOR

Pentru identificarea unei anumite specii de insecte invazive, protocolul USDA cuprinde mai mulţi paşi:

1. La început trebuie efectuată identificarea speciei, pe baza caracterelor morfologice (forma aripilor, forma antenelor, număr de articole, culoare etc). Rolul identificării este de a deosebi speciile invazive de cele native, care au caractere apropiate cu acestea. În cazul în care nu se poate face deosebirea între specii pe baza caracterelor morfologice, deoarece există asemănări foarte mari între ele, se trece la identificarea cu ajutorul secvenţierii genetice. Astfel s-a putut identifica prezenţa în capcanele entomologice din Puerto Rico a omidei fructificaţiilor (Helicoverpa armigera), specie invazivă în SUA. Adulţii de H. armigera au fost deosebiţi de cei aparţinând speciei H. zeae (considerat dăunător nativ în SUA), cu ajutorul analizei genetice.
2. Pasul următor este strângerea de informaţii despre biologia şi ecologia speciei invazive, în special asupra vitezei de răspândire. De asemenea, este necesar să se cunoască în detaliu informaţii despre toate plantele gazdă ale dăunătorului invaziv.
3. Pe baza informaţiilor se realizează hărţi de risc, cu arealul unde dăunătorul a fost identificat, precum şi cu zona unde s-ar putea răspândi pe termen scurt. Hărţile au dublu rol, atât pentru stabilirea unei zone de carantine fitosanitare (prevenirea comerţului şi a transportului plantelor infestate), cât şi pentru stabilirea zonei unde se vor face tratamente chimice în vederea eradicării dăunătorului invaziv.
4. Realizarea modelelor matematice predictive este o altă unealtă care poate să vină în sprijinul cercetărilor pentru a anticipa răspândirea unei anumite specii dăunătoare invazive într-un nou areal. Cercetătorii de la Universitatea North Carolina din SUA au elaborat modelul matematic PestCast. Acesta poate oferi prognoze în timp real privind răspândirea unei anumite specii invazive, precum şi prognoze pentru următoarele 30 de zile, în funcţie de evoluţia condiţiilor climatice. Pentru o acurateţe cât mai ridicată a modelului PestCast, acesta este conectat la baza de date a NOAA (National Oceanic and Atmospheric Administration). Există două căi pentru a avea date de intrare: fie să se consulte literatura de specialitate, fie colectarea lor din teren, în urma observaţiilor efectuate de către specialişti cu pregătire foarte bună în acest domeniu de activitate. Fără oameni în teren, nu avem date suficiente pentru a elabora un model matematic precis! Iată de ce, pe termen mediu şi lung, numărul specialiştilor din domeniu trebuie să crească.
5. Aplicaţie web. Un alt instrument folosit în prognoza răspândirii populaţiilor diferitelor specii de insecte dăunătoare invazive este o aplicaţie web, dezvoltată de Universitatea North Carolina, numită Tangible Landscape. În cadrul aplicaţiei se realizează hărţi 3D ale arealelor infestate, precum şi simulări în timp real cu posibila evoluţie în timp şi spaţiu a diferitelor specii de dăunători. Pe baza estimărilor se pot lua cele mai bune decizii privind eradicarea speciilor invazive în arealele nou apărute. Totuşi, în cazul unor dăunători invazivi care au viteză foarte mare de răspândire, cum este cazul viermelui frunzelor de porumb (Spodoptera frugiperda), modelele matematice ar putea avea o acurateţe scăzută. Despre acest periculos dăunător voi scrie în următorul număr al revistei.

Modelarea matematică este un instrument de lucru foarte util care poate să vină în ajutorul fermierilor pentru combaterea cât mai ţintită a dăunătorilor culturilor agricole şi horticole, inclusiv cei invazivi.

 Foto 2 – Hărţi 3D realizate cu ajutorul aplicaţiei Tangible Landscape 
(Sursa: tangible-landscape.github.io/applications.html)

IMPORTANŢA DATELOR EXACTE

Pentru o cât mai bună acurateţe a modelului Pest Cast, datele de intrare trebuie să fie foarte exacte: biologia dăunătorului, viteza de răspândire, plantele gazdă, duşmanii naturali, prezenţa sau absenţa duşmanilor naturali într-un anumit areal, date climatice, date privind structura exploataţiilor agricole din arealul invadat etc.

Foto 3 – Arhitectura peisajului, hărţi realizate cu ajutorul aplicaţiei Tangible Landscape (sursă: tangible-landscape.github.io/applications.html)

Click AICI şi citeşte şi alte articole de specialitate despre protecţia plantelor!