Am ajuns la ferma din Sarasău într-o duminică mohorâtă de februarie, dar am fost primiţi cu porţile deschise şi acea căldură sinceră cu care îşi întâmpină maramureşenii oaspeţii. Eram însoţită de un grup de profesori de la licee agricole din ţară şi de Dorel Codrea, președinte fondator al Asociației Crescătorilor de Taurine Brună Schwyz Maramureș.

La început au fost trei Brune
Soţii Pop au plecat pe drumul zootehniei cu trei vaci din rasa Brună şi dețin în prezent un efectiv total de 70 de capete. Au avut dintotdeauna animale în familie, pentru uz propriu, dar în 2012 s-au apucat serios de fermă, odată cu accesarea unui proiect pe Instalarea tânărului fermier.
„Am tot cumpărat din ferme animale de valoare, cu genetică bună, am mai făcut selecţie şi cumpărăm şi acum tineret pentru înlocuire şi material seminal. Nu vrem să mai mărim efectivul, ci să îmbunătăţim valoarea genetică a lotului de animale şi producţia de lapte”, spune crescătorul.
Media anuală pe lactaţie este între 4800 şi 5500 litri.

FOTO: Mihai Pop (stânga), alături de Dorel Codrea, omul căruia i se datorează, fără nici o exagerare, menținerea și ameliorarea nucleului de Brună în țara noastră

Proteină din iarba de munte
Brunele ies la păşune în 1 mai iar la 15 octombrie se încheie perioada de păşunat. Este binecunoscut faptul că laptele acestor vaci este bogat în proteină şi grăsime; pe lângă genetică, furajarea pe timp de vară preponderent cu iarbă de la munte contribuie din plin la calitatea laptelui obţinut.
„Dacă hrana e de calitate, atunci şi producţia e de calitate”, îmi spune Mihai Pop. Nu folosesc silozuri, pentru că nu au unde şi cum să le producă în Maramureş, dar iarna, pe stabulaţie vacile primesc supliment de cereale şi otavă, fânuri de calitate care menţin o producţie bună de lapte.
Fermierul din Sarasău are 80 de hectare, jumătate fiind păşune iar restul de 40 de hectare sunt cultivate cu cereale pentru hrana animalelor.
Laptele este livrat la trei zile unui procesator local, din Sighetu Marmaţiei.

Mai greu cu procesarea
Brânzeturi se fac doar pentru familie şi, deocamdată cel puţin, soţii Pop nu se gândesc la o investiţie în procesare. „Dacă procesăm trebuie să ne ocupăm şi de vânzare, ori asta e veriga slabă şi la noi în zonă. Dacă am fi câţiva crescători care să ne asociem într-un grup şi să obţinem 50 de bani în plus la litrul de lapte, ar fi bine. Dar e destul de greu, fermele sunt la distanţe mari unele de altele şi multe au efective mai mici. Vedem, pe viitor”, spune Mihai Pop.

Cine va prelua frâiele fermei?
Cu toate că nu au pregătire de specialitate și lucrează fiecare în alt domeniu, Irina și Mihai Pop îmi mărturisesc că, dacă li s-ar oferi ocazia să o ia de la capăt, la vaci tot n-ar renunța. Sunt sacrificii, timpul liber e foarte limitat, dar pentru ei creşterea Brunelor nu este doar o afacere zootehnică. Este şi motivul pentru care au investit în adăpost, în genetică, dar şi în utilajele necesare pentru lucrarea terenului.
Au doi copii, o domnişoară de 18 ani şi un flăcău de 12, dar care nu s-au hotărât încă ce drum vor urma în viaţă. „Noi încercăm să le insuflăm dragostea pentru animale, pentru viaţa la ţară, dar pentru tineri trebuie să fie şi un domeniu atractiv. Când văd că părinţii lucrează din greu şi de multe ori eşti nevoit să vinzi laptele cu 1 leu şi 20 de bani iar costul tău e de 2 lei pe litru, nu prea reuşeşti să îi atragi pe copii spre agricultură. Dar noi sperăm să fim pentru ei cel mai bun exemplu, pentru că am ridicat ferma e la zero şi le-am demonstrat că se poate”, încheie fermierul.