În ultimii ani au apărut noi metode de creștere a vițeilor de pe urma cărora pot beneficia atât fermierii, cât și animalele, metode îmbunătățite și cu șanse reale de a se răspândi în practică.

De exemplu, în viitor fermierii vor începe să le administreze vițeilor o cantitate mai mare de lapte decât în prezent, vor utiliza sisteme automate de alăptare care necesită forță de muncă mai puțină și care îi asigură vițelului un comportament de consum al laptelui mai apropiat de cel natural.

Acest sistem de hrănire va ușura trecerea către sistemul de cazare în grup a vițeilor sugari, care vine cu economii de timp și de bani. Adoptarea acestor tehnologii de hrănire și de cazare vor aduce și noi provocări, care necesită un volum mare de cercetare și de inovare în domeniu.

Noi metode de hrănire a vițeilor

Hrănirea vițeilor din exploatațiile moderne de vaci de lapte diferă foarte mult de cea utilizată în natură, dar cunoașterea comportamentului natural al perechii vacă-vițel poate fi de ajutor în dezvoltarea noilor metode de hrănire a vițeilor. În cele mai multe ferme, vițeii sunt separați de mamele lor în primele 24 de ore de la naștere și apoi sunt alăptați la biberon sau la găleată până la vârsta cuprinsă între 4 și 12 luni. Se consideră că despărțirea timpurie a vițelului de mamă permite o supraveghere mai bună a colostrării, a consumului de lapte și de furaje vegetale și previne transmiterea de boli de la vacă la vițel.

Separarea timpurie a vițelului reduce suferința provocată de despărțire. S-a demonstrat că atunci când au fost separați la vârsta de 14 zile, comparativ cu separarea în prima zi de viață, atât vacile cât și vițeii au fost mai agitați și au vocalizat mai mult. Cu toate acestea, vițeii separați la vârsta de 14 zile au înregistrat un spor de creștere de 16,5 kg în toată această perioadă comparativ cu numai 4,5 kg la vițeii separați timpuriu.

Mai mult, vițeii separați mai târziu și-au menținut superioritatea masei corporale chiar și după despărțirea de mamă. Rata mai mare de creștere la vițeii care au rămas cu mamele lor în primele 2 săptămâni de viață se datorează, în parte, consumului unei cantități mai mari de lapte. Diferența dintre vițeii alăptați de vacă și cei alăptați de oameni indică multele posibilități de a maximiza viteza de creștere prin folosirea unor scheme îmbunătățite de hrănire a vițeilor.

Alăptare la discreție sau în sistem convențional?

În cadrul sisitemelor convenționale, vițeii sunt alăptați cu o cantitate de lapte ce reprezintă cca. 10% din masa lor corporală, adică cca. 4-5 kg lapte/zi, sunt vulnerabili la boli, adesea nu realizează sporurile de creștere planificate și uneori se constată mortalitate crescută.

Unii cercetători canadieni au testat efectele alăptării vițeilor la discreție prin intermediul tetinei, comparând sporul de masă corporală, consumul de furaj vegetal și numărul de zile cu diaree ale vițeilor alăptați convențional (adică de două ori pe zi, la găleată cu o cantitate de 10% din masa corporală) față de performanțele vițeilor alăptați la discreție prin intermediul unei tetine. În toate experimentele, sporul de masă corporală a fost mai mare la vițeii alăptați la discreție.

Astfel, într-un experiment vițeii alăptați convențional au realizat un spor mediu zilnic în primele 2 săptămâni de viață de 400 g, în timp ce vițeii alăptați la discreție au realizat un spor mediu zilnic de 850 g. La vârsta de 4 săptămâni sporul mediu zilnic a fost de 580 g la vițeii alăptați convențional și de 790 g la cei alăptați la discreție.

Într-un alt experiment, sporul mediu zilnic realizat până la vârsta de 37 de zile a fost de 480 g la vițeii alăptați convențional și de 780 g la vițeii alăptați la discreție. Superioritatea masei corporale a vițeilor alăptați la discreție s-a menținut și după înțărcare. Sporul mai mare al vițeilor alăptați la discreție se datorează, cel mai probabil, faptului că aceștia consumă de două ori mai mult lapte decât vițeii alăptați convențional, adică 8,8 litri lapte pe zi față de 4,9 litri lapte zilnic. S-a mai constatat că vițeii alăptați după schema convențională au prezentat un comportament ce indica o foame cronică.

Stimularea consumului de furaj

Se consideră, de regulă, că administrarea unei cantități mai mici de lapte încurajează consumul de furaj vegetal. Într-adevăr, acest lucru s-a observat și în experimentele menționate anterior în care, în primele 5 săptămâni de viață, vițeii alăptați convențional au consumat 0,17 kg furaj vegetal pe zi comparativ cu numai 0,09 kg consumate de vițeii alăptați la discreție. Dar acest lucru a limitat puternic sporul de masă corporală.

În plus, s-a constatat că după înțărcare, vițeii alăptați la discreție au ajuns rapid din urmă vițeii alăptați convențional, în ceea ce privește consumul de furaje vegetale, ambele grupe consumând, la două săptămâni după înțărcare, în medie 1,9 kg concentrate zilnic.

Durata optimă de înțărcare

Aceste noi metode necesită un volum mare de cercetare și de inovare în fermă, pentru a le maximiza beneficiile. De exemplu, se cunosc foarte puține lucruri despre metodele de înțărcare la vițeii hrăniți cu cantități mari de lapte, care au o creștere rapidă în perioada alăptării. Recomandările curente pentru vârsta și metodele de înțărcare se bazează pe sistemele convenționale de creștere a vițeilor, care au viteze reduse de creștere.

Cercetările arată că reducerea graduală a rației de lapte în zilele de dinaintea înțărcării poate avea efecte benefice. Într-un experiment realizat în Canada, în care vițeii au primit rații de 12 litri de lapte pe zi, s-au comparat vițeii înțărcați brusc cu cei înțărcați treptat timp de 4, 10 sau 22 de zile. Vițeii la care perioada de înțărcare a durat 22 de zile au consumat cea mai mare cantitate de furaj concentrat, dar au înregistrat și cel mai mic spor de creștere înainte de înțărcare.

Vițeii înțărcați brusc au consumat cea mai redusă cantitate de concentrate dar au avut cel mai mare spor de dinainte de înțărcare. După înțărcare, vițeii la care perioada de înțărcare a durat 22 și respectiv 10 zile au consumat mai multe concentrate și au realizat sporuri de creștere mai mari decât vițeii înțărcați brusc. Aceste rezultate sugerează că durata optimă de înțărcare a vițeilor se situează undeva peste 10 zile. Cu ajutorul automatelor de alăptare astfel de scheme de alăptare și de înțărcare a vițeilor se pot realiza relativ ușor.

Cazarea vițeilor în grup

În anii ’90, sistemul de cazare, în special în vestul Europei și în America de Nord, a fost cel individual, fie în boxe la nivelul solului, fie în cuști în afara adăpostului. S-a considerat că această tehnologie maximizează performanța de creștere și minimizează riscul de îmbolnăvire. Cazarea individuală previne apariția unor probleme comportamentale cum ar fi competiția pentru hrană sau locul de odihnă și suptul nenutritiv.

Metodele noi de hrănire a vițeilor descrise anterior se pot aplica cu bune rezultate și la cazarea individuală, dar încurajează și cazarea în grup. Cazarea în grup asigură mai mult spațiu de mișcare vițeilor și permite manifestarea interacțiunilor sociale între indivizi. Atât cercetarea, cât și practica au demonstrat beneficiile considerabile ale cazării în grup prin reducerea necesarului de forță de muncă pentru curățarea boxelor și furajare.

Vițeii sunt animale sociale care au nevoie de mișcare, prin urmare cazarea în grup are o serie de avantaje. Implementarea cu succes a unui sistem de cazare în grup pentru viței înseamnă evitarea, prin intermediul tehnologiei, a morbidității crescute și a competiției acute pentru hrană și odihnă. Aici din nou vine cercetarea să ne învețe cum să minimizăm aceste riscuri.

Într-un experiment care a urmărit rata de creștere și comportamentul vițeilor cazați în perechi comparativ cu cei cazați individual, vițeii au avut o creștere continuă, indiferent de sistemul de cazare. Totuși, este de notat faptul că în săptămâna înțărcării (la vârsta de circa 5 săptămâni) vițeii cazați în perechi au continuat să depună în mod normal spor de masă corporală, în timp ce vițeii cazați individual au avut o ușoară stagnare în creștere.

Nu au existat însă diferențe în ceea ce privește cantitatea de lapte, de concentrate sau de fân consumată sau referitoare la incidența bolilor. Comportamentul agresiv sau suptul nenutritiv aproape că nu s-au observat (sub 0,2% din timp).

Într-un alt studiu s-a constatat că vițeii cazați în perechi au vocalizat mai puțin la înțărcare decât vițeii cazați individual. Atunci când au fost introduși într-un grup, după înțărcare, vițeilor cazați individual le-a trebuit mai mult timp până când au început să consume hrană, în medie 50 ore, comparativ cu vițeii cazați în perechi în perioada de alăptare, cărora le-au trebuit doar 9 ore până când au reluat furajarea. Aceste rezultate sugerează existența unor deficite cognitive sau sociale, cel puțin temporar, ale vițeilor cazați individual.

Se recomandă creșterea în colectivități mici

Cazarea în grup necesită un management atent, inclusiv al metodelor de furajare și al mărimii grupului. Studii epidemiologice efectuate în Europa și în SUA arată că mortalitatea și morbiditatea sunt ridicate dacă vițeii sunt cazați în colectivități mari (peste 7-8 capete/grup). Astfel, se recomandă creșterea vițeilor sugari în colectivități mici.

Imunitatea vițeilor, concepția și managementul sistemului de cazare, cum ar fi curățenia și ventilația, reprezintă factori mai puternici de risc la îmbolnăvire decât mărimea grupului în sine. Cercetările efectuate până în prezent arată că grupurile mici de viței sunt viabile din punct de vedere al stării de sănătate, al performanței și al comportamentului.

Ca urmare, încurajăm fermierii să păstreze un circuit închis al fermei (să nu introducă animale noi), să mențină colectivitățile de viței mici și separate unele de celelalte (supercuști) și să aplice principiul totul plin – totul gol pentru boxele colective.

Competiția în cadrul grupului de viței poate fi foarte accentuată. Într-un experiment s-a constatat că dacă nu sunt suficiente posturi de alăptare, unii viței pot fi înlăturați de mai multe ori pe zi de la supt. Atunci când numărul de tetine a fost mărit, atât durata de supt per vițel, cât și cantitatea de lapte consumat au crescut.

În ceea ce privește stațiile automate de alăptare, s-a constatat că creșterea rației zilnice de lapte de la 5 la 8 litri a determinat scăderea la jumătate a numărului de vizite a vițeilor în stația de alăptare, a redus durata de ocupare a stației și numărul de îndepărtări ale vițeilor din stație de către alți viței, ceea ce a eficientizat utilizarea acestui echipament. Vițeii care au fost învățați să utilizeze stația de alăptare înainte de a fi introduși în grup s-au integrat mai repede și au avut nevoie de doar o zi ca să revină la schema de alăptare specifică de dinaintea introducerii în grup.

În concluzie, cercetarea stabilește noi metode de hrănire și de cazare a vițeilor, care vor promova îngrijirea vițeilor și vor îmbunătăți condițiile de viață pentru aceste animale tinere. Dar, metodele noi necesită noi competențe, noi deprinderi și o observare atentă, pentru ca fermierul să se asigure că aceste metode sunt implementate în cel mai bun mod posibil.

ACCESUL VIȚEILOR LA LAPTE

Îmbunătățirea accesului vițeilor la lapte ridică probleme de ordin practic, cum ar fi menținerea calității laptelui pe tot parcursul zilei, în special pe timp de vară. O alternativă a accesului continuu ar fi asigurarea unei cantități nelimitate de lapte doar pe parcursul câtorva ore în fiecare zi.

Din acest punct de vedere, cercetările au arătat că vițeii care au avut acces nelimitat la lapte au petrecut doar 45 de minute pe zi consumând lapte, iar cele mai mari tainuri s-au înregistrat imediat după administrarea laptelui.

Într-un alt studiu al efectelor accesului limitat la lapte s-a observat că vițeii au consumat aceeași cantitate de lapte pe zi chiar dacă accesul la lapte a fost limitat la 4 ore pe zi comparativ cu accesul timp de 24 ore pe zi. Un avantaj în plus în cazul administrării laptelui numai 4 ore pe zi îl reprezintă utilizarea acelorași echipamente pentru administrarea apei.