La nivel european, lucrurile stau, însă, chiar mai complicat. Gunoiul de grajd, dacă nu este depozitat corespunzător, se transformă într-o sursă de poluare importantă şi periculoasă!

Pericolul nevăzut al poluării cu azot

Printre substanţele conţinute în gunoiul de grajd, o pondere importantă o ocupă azotul, în diverşi compuşi. Aceştia constituie o excelentă sursă de hrană pentru tot ceea ce înseamnă organisme vegetale, fie ele bacterii sau plante. Lucru minunat, nu?

Desigur, numai că mai este o problemă: azotul este foarte solubil. De aceea, prin infiltraţii, prin scurgeri, prin percolări, ajunge imediat în apele subterane ori de suprafaţă. Și de aici încep problemele: din apa freatică azotaţii ajung în apa de consum pentru oameni şi animale, iar în apele de suprafaţă determină o dezvoltare exagerată a anumitor categorii de alge, cu efecte devastatoare asupra biodiversităţii din zonele afectate. Mai spunem doar că în România încă se mai înregistrează cazuri grave, inclusiv mortale, de methemoglobinemie (boala buzelor vinete la nou-născuţi), provocate tocmai de conţinutul ridicat de azot al apei consumate.

Un deşeu periculos poate deveni o resursă

Până acum am vorbit despre partea proastă a conţinutului de azot din gunoiul de grajd. Dar, ca întotdeauna în viaţă, există şi o parte bună! Gunoiul de grajd este şi un foarte bun îngrăşământ. Este foarte avantajos pentru că nu trebuie cumpărat, existând deja în fermă. Este absolut natural, ceea ce constituie un avantaj în fermele ecologice.

În practica tradiţională, bălegarul este utilizat ca îngrăşământ. Numai că aici apare complicaţia. Pentru a putea fi utilizat ca fertilizator, trebuie lăsat „la fermentat” o perioadă de aproximativ şase luni, uneori şi mai mult. Dacă nu este supus compostării, gunoiul de grajd „arde” pământul şi culturile. De asemenea, azotul din compoziţie se infiltrează rapid în sol, fără a fi consumat de plante.

Prin compostare, azotul este cuprins în compuşi mai stabili şi va fi eliberat în sol treptat, astfel încât să fie consumat de plante o perioadă mai lungă.

În mare măsură, strategia UE privitoare la „Green Deal” şi „Farm to fork” se bazează tocmai pe transformarea deşeului gunoi de grajd în resursa compost.

Și totuşi, unde?

Principala piedică în realizarea procesului despre care am vorbit o reprezintă lipsa unor spaţii în care crescătorii să poată depozita gunoiul de grajd pe durata compostării. Este evident că acest lucru trebuie făcut în spaţii care asigură o izolaţie corespunzătoare, astfel încât efluenţii rezultaţi să nu se infiltreze în sol sau să se scurgă spre apele din zonă.

Astfel de platforme nu sunt neapărat scumpe, dar necesită spaţiu, eforturi pentru manipulare şi un bun management. De aceea, cele mai multe dintre micile ferme din România nu au aşa ceva.

După cum relevă şi studiul UNISECO, al cărui principal obiectiv a fost acela de a dezvolta abordări inovatoare care să ajute la o mai bună înţelegere a factorilor socio-economici şi politici, dar mai ales a barierelor care stau în calea dezvoltării şi a implementării practicilor agro-ecologice în agricultura UE, în România practica compostării este subdezvoltată. Gunoiul de grajd este utilizat în mod tradiţional în stare proaspătă sau insuficient fermentat. Studiul a fost realizat în 15 state-membre ale UE, iar rezultatele sale pot fi consultate, inclusiv în limba română, pe uniseco-project.eu.

Platforme comunale de colectare, cu bani de la guvern

Pentru a găsi căi de rezolvare a problemei, a fost dezvoltat Programul de Control Integrat al Poluării cu Nutrienţi din Surse Agricole, derulat de către Ministerul Mediului începând încă din 2008. Pe lângă elaborarea unui Cod de bune practici agricole în domeniu, s-a trecut şi la lucruri practice!

Guvernul României a încheiat parteneriate cu comunităţi locale, în vederea construirii unor astfel de platforme care să sigure colectarea şi gestionarea corectă a gunoiului de grajd. Cheltuielile de finanţare a construcţiei, precum şi cele legate de înzestrarea cu utilajele necesare (remorci transport, încărcător frontal, etc.) sunt asigurate în proporţie de peste 90% de către Guvern, dintr-un împrumut acordat de Banca Mondială. După finalizare, platformele trec în proprietatea comunităţilor locale, care se obligă să le menţină operaţionale şi să asigure fondurile necesare funcţionării.

Peste 160 de utilităţi funcţionale în 2022

În prima fază a programului, desfăşurată între 2008 şi 2017, au fost finanţate 86 de platforme. Apoi, lucrurile s-au mişcat mai repede. Până la sfârşitul anului viitor, când este estimată încheierea programului, se mai aşteaptă finalizarea a încă 80 de noi platforme.

Platformele sunt dimensionate în funcţie de şeptelul localităţii, având capacităţi cuprinse între 2.300 şi 3.500 mc/an. Toţi locuitorii au acces la platformă, în timp ce autorităţile locale asigură managementul şi încadrarea cu personal al utilităţii.

După cum o demonstrează atât practica din alte ţări, dar şi experienţa câştigată până acum, această soluţie este perfect adaptată localităţilor relativ compacte, care nu se întind pe suprafeţe prea mari şi în care creşterea vitelor este o îndeletnicire răspândită.

O hartă a localităţilor în care deja există sau vor fi construite platforme comunale de colectare puteţi AICI !

Depozitarea gunoiului rezultat din zootehnie a reprezentat dintotdeauna o problemă majoră a fermierilor. De câţiva ani, însă, un program derulat de Ministerul Mediului vine în sprijinul crescătorilor de animale prin sprijinirea construirii platformelor comunale de colectare a gunoiului de grajd

ROBOTUL FERMY

Specialist Agri 4.0

un articol de

ALEXANDRU GRIGORIEV