În cazul viţelelor destinate reproducţiei, scopul crescătorilor este de a obţine venituri (adică lapte de vânzare) la o vârstă cât mai tânără, adică să se reducă vârsta la prima fătare.
Obiectiv: reducerea vârstei la prima fătare
Cercetările efectuate până acum au arătat că viţelele care au fătat la o vârstă mai tânără au realizat producţii mai mici de lapte, probabil din cauza dezvoltării corporale mai mici. Hrănirea, însă, cu raţii bogate de energie pentru atingerea dezvoltării corporale dorite la prima fătare împiedică creşterea glandei mamare înainte de pubertate.
Mai mult, s-a constatat că nivelul productiv în prima lactaţie este corelat mai puternic cu dimensiunea corporală a viţelelor şi mai puţin cu masa corporală. Deci, limitarea creşterii scheletului viţelelor poate reduce şi mai mult producţia de lapte. Creşterea rapidă a viţelelor pentru realizarea masei corporale cu ajutorul unor raţii bogate în energie poate influenţa negativ compoziţia corporală şi, deci, producţia de lapte.
În acest caz, promovarea creşterii masei musculare lipsite de grăsime poate reduce influenţa negativă a creşterii rapide prin manipularea raţiei. Acest lucru se poate realiza prin administrarea de hormon de creştere sau prin suplimentarea raţiei cu proteină nedegradabilă ruminal. Însă, aceste metode sunt costisitoare, iar rezultatele obţinute nu au fost concludente.
Mai multă lumină, mai mult lapte
În urma cercetărilor efectuate la Universitatea din Illinois, SUA, s-a ajuns la concluzia că mărirea duratei zilei-lumină, înainte ca viţelele să ajungă la pubertate, are un efect benefic asupra creşterii oaselor şi a masei musculare lipsită de grăsime şi asigură obţinerea unei producţii mai mari de lapte în prima lactaţie.
În aceste experimente, viţelele în vârstă de 86 de zile şi cu o masă corporală de 106,2 kg au fost supuse la două tratamente până la atingerea pubertăţii. Astfel: jumătate dintre viţele au beneficiat de o perioadă mai lungă de lumină (16 ore lumină şi 8 ore întuneric pe zi), iar cealaltă jumătate a primit lumină o durată mai scurtă de timp (8 ore lumină şi 16 ore întuneric pe zi).
După atingerea pubertăţii, viţelele au fost crescute în aceleaşi condiţii. Ele au fost admise la reproducţie atunci când au realizat 385 kg masă corporală şi o înălţime la grebăn de 132 cm.
Viţele supuse unui tratament mai lung cu lumină au atins pubertatea mai devreme cu 24 de zile (261 zile faţă de 285 zile la viţelele care au primit numai 8 ore de lumină pe zi), au realizat un spor mediu zilnic de masă corporală mai mare (1227 g faţă de 1131 g), astfel încât la fătare au realizat o masă corporală cu 55 kg mai mare (692 kg faţă de 637 kg) şi o înălţime la grebăn cu 2,4 cm mai mare (143,1 cm faţă de 140,7 cm).
De asemenea, înălţimea la crupă a fost mai mare, respectiv 146,6 cm la viţelele tratate cu o durată mai lungă a luminii faţă de 143,8 cm la cele tratate cu o durată mai scurtă a luminii. Producţia de lapte în prima lactaţie (305 zile), corectată pentru procentul de grăsime, a fost cu 750 kg mai mare la viţelele care au primit lumină 16 ore pe zi comparativ cu cea realizată de viţelele care au primit numai 8 ore de lumină pe zi.
Concluzia acestui experiment este aceea că prelungind durata zilnică de lumină la viţelele aflate înainte de pubertate, se măreşte atât masa corporală şi dimensiunile corporale la prima fătare, precum şi producţia de lapte pe prima lactaţie.
RECOMANDĂRI PRACTICE
Care sunt aplicaţiile practice ale acestor rezultate? O primă punere în practică a acestor rezultate este aceea că la viţelele din rasele de lapte trebuie să menţinem o perioadă cât mai lungă de lumină, fie iarnă, fie vară, pentru a obţine beneficii. Ca urmare, recomand ca, mai ales în sezonul rece, atunci când durata naturală a zilei lumină este redusă, să se asigure un minim de 16 ore lumină pe zi la viţelele cu vârsta cuprinsă între 2,5-3 luni şi 8-10 luni.
În al doilea rând, trebuie asigurate acestei categorii de viţele o nutriţie cât mai echilibrată, cu atenţie sporită asupra cantităţii de proteină furnizată prin intermediul raţiei, care să ducă la creşterea dimensiunilor corporale ale viţelelor. Dacă se asigură în raţie o sursă de proteină care nu poate fi degradată în rumen, atunci efectele sunt mai vizibile.
Să nu uităm nici de confortul animalelor, mai ales pe timp de iarnă, exprimat prin suprafaţa specifică de odihnă şi gradul de curăţenie a locului de odihnă. Dacă aceste condiţii nu sunt la un nivel optim, atunci efectul fotoperioadei mai lungi poate fi diminuat.
În concluzie, lasă lumina aprinsă mai mult timp la viţelele de reproducţie înainte de atingerea pubertăţii. Atenţie! însă, nu lăsa lumina aprinsă 24 ore pe zi.
