Insecta considerată în trecut unul dintre cei mai periculoși dăunători ai culturilor de grâu și orz, revine astăzi în atenția fermierilor din cauza restricțiilor privind tratamentul semințelor.

În urmă cu câteva decenii era unul dintre cei mai periculoși dăunători ai grâului și orzului de toamnă. Problema s-a rezolvat cu generalizarea tratamentului semințelor. Acum riscăm să ne întoarcem în trecut.

În trecut, larvele gândacului ghebos devastau culturile de grâu și de orz. Populația acestei specii dăunătoare era așa de ridicată, încât la sfârșitul anilor ‘60 era consemnată o densitate maximă de 734 de larve/mp.

La o asemenea populație, în cazul în care umiditatea solului pe primii 6-8 cm adâncime era normală sau ridicată, cerealele aflate la început de drum erau devastate, iar fermierii trebuiau să semene din nou.

În general, cu 6-7 decenii în urmă, erau atacate sute de mii de hectare semănate cu grâu sau orz, în multe cazuri pagubele fiind mai mari de 90%. În alte situații, cultura nu era compromisă, dar pagubele de recoltă ajungeau la 1000-2000 kg/ha.

Cum era gestionat atacul în trecut?

Înainte să fie generalizat tratamentul semințelor, se aplicau produse organoclorurate, prin prăfuire pe suprafața solului. Cei cu state vechi în meserie țin minte cum se vedeau de la distanță câmpurile „albite” în urma tratamentului.

Eficacitatea acestor produse era una relativă, dar impactul negativ asupra mediului înconjurător era foarte ridicat.

În urma cercetărilor efectuate la Institutul de la Fundulea, coordonat de regretatul Florea Paulian, șeful laboratorului de Protecția Plantelor, în colaborare cu combinatul de la Borzești, s-a creat produsul FB 7 (Fundulea-Borzești, varianta 7), folosit pentru tratamentul semințelor.

Acesta avea două substanțe active: lindan pentru combaterea insectelor dăunătoare și clorură etil-mercurică pentru combaterea bolilor cu transmitere prin sămânță.

De la prăfuirea câmpurilor cu mii de tone de pulberi s-a trecut la tratamentul seminței înainte de semănat.

A fost o adevărată revoluție în tehnologia de protecție a cerealelor aflate în primele faze de vegetație.

De la incertitudine, la reușita din prima a culturii

Se protejau tinerele plăntuțe atât de atacul larvelor gândacului ghebos sau al viermilor sârmă, al afidelor sau al muștelor cerealelor, precum și de unii agenți patogeni problematici cum ar fi mălura comună.

De la loterie, situație în care fermierii trebuiau să semene în toamnă și de 2-3 ori din cauza atacului ridicat al larvelor gândacului ghebos, s-a ajuns la reușita din prima a culturii datorită tratamentului semințelor cu FB7.

CITEȘTE ȘI: Gândacul ghebos poate ataca și în ferestrele iernii

Au urmat noi produse de protecție a cerealelor de toamnă

La sfârșitul anilor ’70, în România, pe mai mult de 1 milion de hectare se semăna grâu tratat cu FB7. În anul 1996, componenta fungicidă a produsului FB7, clorura etil-mercurică, a fost interzisă, fiind înlocuită cu substanțele active tiofanat metil și tiram.

Produsul FB7 a fost înlocuit cu Tirametox 90 PTS. Acesta din urmă a fost rodul colaborării între ICCPT Fundulea (actualul INCDA Fundulea) și combinatul Oltchim Râmnicu Vâlcea. Produsul a fost folosit cu succes aproximativ un deceniu, până la interzicerea lindanului.

Tratamentul semințelor cu produsul FB7 – creație sută la sută a cercetării agricole autohtone – a adus plusvaloare agriculturii României!

Ulterior au apărut insecticidele neonicotinoide care au intrat în componența diferitelor insecto-fungicide folosite la tratamentul semințelor de grâu și orz. Prețul acestora din urmă era mai ridicat, dar eficacitatea în combaterea larvelor gândacului ghebos sau al patogenilor cu transmitere prin sămânță era la fel de ridicată. De la o situație în care se înregistrau sute de larve pe metru pătrat, gândacul ghebos ajunsese doar un element faunistic, cu populații foarte scăzute.

Gândacul ghebos a revenit în actualitate

Cum toamnele au devenit din ce în ce mai secetoase, tentați să mai scadă din costuri, fermierii nu au mai tratat semințele cu insecticide sistemice, ci doar cu fungicide, în special cele cu substanța activă tebuconazol.

Problema este că nu toate toamnele au fost la fel de secetoase, iar în urmă cu un deceniu au apărut din nou atacuri ridicate ale acestui dăunător.

Sau chiar dacă toamnele au fost secetoase, iernile au fost ușoare, fără zăpadă, drept urmare dăunătorul a fost activ inclusiv în ianuarie, când temperatura pe primii 6-8 cm adâncime de sol a fost mai mare de 3 grade Celsius și umiditatea corespunzătoare.

Ulterior, neonicotinoidele au fost interzise, așa că la cereale nu au mai rămas decât câteva substanțe active de contact care oferă protecție semințelor, dar nu mai sunt cele sistemice care protejau plantele în primele faze de vegetație de atacul dăunătorilor de sol.

Derogările – ultima redută în lupta cu dăunătorii de sol

Cum în multe zone ale țării s-a constatat o creștere a rezervei biologice a tuturor speciilor care „se înfruptă” din cereale toamna, inclusiv larvele gândacului ghebos, asociațiile fermierilor au cerut derogări pentru tratamentul semințelor cu neonicotinoide toamna.

Câțiva ani fermierii au reușit să obțină aceste deorgări și la cereale, pe lângă cele obținute în primăvară la porumb sau floarea soarelui pentru combaterea rățișoarei porumbului (Tanyemcus dilaticollis).

Însă, ca urmare a Hotărârii Curții de Apel Cluj din 18 martie, în acest an s-au anulat autorizările de urgență pentru tratamentul semințelor cu neonicotinoide emise de MADR.

Așadar, ce putem face în această toamnă?

Cum putem proteja grâul sau orzul de toamnă de atacul larvelor gândacului ghebos? Ar mai fi măsurile preventive, dar unele norme GAEC le anulează și pe acestea. Să luăm câteva exemple:

1. Norma GAEC 6 – menținerea terenului acoperit în perioada cea mai sensibilă (15 iunie – 30 septembrie) – este foarte bună din punct de vedere al protecției solului, dar pe lângă sol sunt protejați și adulții speciei Zabrus tenebrioides, care se găsesc în acea perioadă în diapauză estivală, urmând să își reia activitatea în toamnă cu depunerea ouălor în sol. Resturile vegetale rămase pe sol după recoltare sau samulastra favorizează această specie pe timp de vară.
2. GAEC 7 – rotația culturilor – ne poate ajuta parțial. Cercetări efectuate la INCDA Fundulea au scos în evidență că cele mai mari atacuri au loc în cazul monoculturii de grâu (sau orz-grâu, grâu-orz). Pe de altă parte, chiar dacă se respectă rotația, insectele pot „trece” la vecini dacă parcela semănată cu cereale în această toamnă se află lângă cea semănată anul trecut. Ideal ar fi ca în ferme să existe 5-6 culturi, lucru puțin probabil în aceste vremuri tulburi, când în multe zone iar au eșuat culturile de primăvară neirigate. Astfel că și mai mulți fermieri se vor îndrepta spre culturile de toamnă. Deci respectarea unei rotații ca la carte este aproape imposibilă, dar singura soluție la îndemâna fermierilor.

Situația cu gândacul ghebos poate să devină una complicată în următorii ani, dacă și condițiile climatice vor favoriza această specie dăunătoare.

Până la apariția unor alternative la tratamentul semințelor cu insecticide sistemice, singura soluție rămasă la îndemâna fermierilor ar fi rotația culturilor.